4 definiții pentru picățel picățauă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

picățel, ~ea [At: DELAVRANCEA, O. II, 276 / V: (reg) a sf / Pl: ei, ~e / E: picat2 + -el] 1-16 (Reg; șhp) Picăturică (1-16). 17-18 smf (Rar; șhp) Copil (mic). 19 smf (Lpl) Desen format din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare Si: picățică (17). 20 smf (Lsg) Fiecare dintre aceste puncte Si: bobiță, bulină, (pop), picățică (18), puchițel. 21 smf (Reg; îla) În ~ Care este cu picățele (20). 22 (Reg; îla) Cu ~e (D. ouă) Încondeiat. 23 smf (Fam; gmț; d. oameni) (Nostim și) cu ~e Plin de haz Si: atrăgător, picant. 24 a (Pop; d. obiecte de îmbrăcăminte; covoare etc.) Care are un desen cu picățele. 25 smf (Cul; reg; lpl) Uscățele. 26 sf (Reg; îf picățauă) Grădină la marginea satului, care reprezintă o întregire la intravilan.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

picățél, -éa, picățícă, s.m. și f. 1. (s.m. și f.; înv. și pop.) picătură mică dintr-un lichid, dintr-o materie topită (și solidificată); (fig.) copil mic. 2. (s.m. și f. pl., pop.) desen din puncte mici dispuse regulat pe un fond de altă culoare; puchiței, buline, bobițe. 3. (s.f. pl., reg.) minciunele, uscățele. 4. (s.f., reg.) grădină la marginea satului.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nostim și cu picățele expr. (glum.) hazliu, simpatic, atrăgător.

Intrare: picățel
picățel adjectiv
adjectiv (A71)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picățel
  • picățelul
  • picățelu‑
  • picățea
  • picăți
  • picățeaua
  • picățica
plural
  • picăței
  • picățeii
  • picățele
  • picățelele
genitiv-dativ singular
  • picățel
  • picățelului
  • picățele
  • picățelei
plural
  • picăței
  • picățeilor
  • picățele
  • picățelelor
vocativ singular
plural
picățauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)