15 definiții pentru pițulă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

pițu sf [At: DDRF / V: pețâ / Pl: ~le / E: mg picula] 1 (Trs) Monedă austro-ungară care valora 10 sau 20 de creițari care a circulat în Transilvania până în 1918. 2 (Pgn; fam) Monedă de valoare mică Si: ban, gologan, para3.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari, care a circulat pînă în 1918 în Transilvania și Bucovina. Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. ♦ (Familiar) Ban de valoare mică, gologan, para. Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162.

pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pițu (fam.) s. f., g.-d. art. pițulei; pl. pițule

pițúlă s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIȚÚLĂ s. v. ban, băncuță, firfiric, franc, gologan, para.

pițu s. v. BAN. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC. FRANC. GOLOGAN. PARA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pițúlă, pițule, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu, 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi, 1925: 173). – Din magh. picula (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

pițúlă, -e, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi 1925: 173). – Din magh. picula (Titkin cf. DER).

pețâlă, s.f. – v. pițulă („monedă”).

pețâlă, s.f. – v. pițulă.

Intrare: pițulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițu
  • pițula
plural
  • pițule
  • pițulele
genitiv-dativ singular
  • pițule
  • pițulei
plural
  • pițule
  • pițulelor
vocativ singular
plural
pețâlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pițu, pițulesubstantiv feminin

  • 1. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. DLRLC
    • 1.1. familiar Monedă de valoare mică. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.