11 definiții pentru pițulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari, care a circulat pînă în 1918 în Transilvania și Bucovina. Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. ♦ (Familiar) Ban de valoare mică, gologan, para. Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162.

pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult.

pițúlă, pițule, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu, 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi, 1925: 173). – Din magh. picula (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pițúlă (fam.) s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle

pițúlă s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȚÚLĂ s. v. ban, băncuță, firfiric, franc, gologan, para.

pițu s. v. BAN. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC. FRANC. GOLOGAN. PARA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pițúlă, -e, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi 1925: 173). – Din magh. picula (Titkin cf. DER).

Intrare: pițulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițu
  • pițula
plural
  • pițule
  • pițulele
genitiv-dativ singular
  • pițule
  • pițulei
plural
  • pițule
  • pițulelor
vocativ singular
plural