2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pițigărni vt [At: TDRG / Pzi: ~nesc / E: cf pițigăia] (Olt; c. i. vocea, glasul etc.) A pițigăia (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȚIGĂRNÍ vb. v. ascuți, pițigăia, subția.

pițigărni vb. v. ASCUȚI. PIȚIGĂIA. SUBȚIA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pițigărní, pițigărnésc, vb. IV (reg.; despre voce, glas) a pițigăia.

Intrare: pițigărni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițigărni
  • pițigărnire
  • pițigărnit
  • pițigărnitu‑
  • pițigărnind
  • pițigărnindu‑
singular plural
  • pițigărnește
  • pițigărniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițigărnesc
(să)
  • pițigărnesc
  • pițigărneam
  • pițigărnii
  • pițigărnisem
a II-a (tu)
  • pițigărnești
(să)
  • pițigărnești
  • pițigărneai
  • pițigărniși
  • pițigărniseși
a III-a (el, ea)
  • pițigărnește
(să)
  • pițigărnească
  • pițigărnea
  • pițigărni
  • pițigărnise
plural I (noi)
  • pițigărnim
(să)
  • pițigărnim
  • pițigărneam
  • pițigărnirăm
  • pițigărniserăm
  • pițigărnisem
a II-a (voi)
  • pițigărniți
(să)
  • pițigărniți
  • pițigărneați
  • pițigărnirăți
  • pițigărniserăți
  • pițigărniseți
a III-a (ei, ele)
  • pițigărnesc
(să)
  • pițigărnească
  • pițigărneau
  • pițigărni
  • pițigărniseră
Intrare: pițigărnit
pițigărnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigărnit
  • pițigărnitul
  • pițigărnitu‑
  • pițigărni
  • pițigărnita
plural
  • pițigărniți
  • pițigărniții
  • pițigărnite
  • pițigărnitele
genitiv-dativ singular
  • pițigărnit
  • pițigărnitului
  • pițigărnite
  • pițigărnitei
plural
  • pițigărniți
  • pițigărniților
  • pițigărnite
  • pițigărnitelor
vocativ singular
plural
pițigărnire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigărnire
  • pițigărnirea
plural
  • pițigărniri
  • pițigărnirile
genitiv-dativ singular
  • pițigărniri
  • pițigărnirii
plural
  • pițigărniri
  • pițigărnirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)