2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

piscura v vz pișcura1

pișcura1 [At: CIAUȘANU, V. 188 / V: pisc~, (cscj) ~cori, ~uli / Pzi: pișcur, ~rez / E: pișca] 1 vt (Reg) A pișca (1). 2 vt (Olt; c. i. firele de lână) A toarce neuniform, cu porțiuni mai groase și mai subțiri. 3 vr (Mun; d. haine, stofe etc.) A se roade ușor. 4 vr (Mun; d. grâu) A rămâne nedezvoltat. 5 vi (Reg; îf pișcori) A căuta să înșele pe alții. 6 vt (Ban; d. băuturi alcoolice) A pișca (17).

pișcura2 vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: 3 ~rează, pișcură / E: ctm pișa + picura] (Mun) A burnița.

PIȘCURÁ, pișcurez, vb. I. Tranz. (Regional) A pișca, a ciupi.

PIȘCURÁ, pișcurez, vb. I. Tranz. (Reg.) A pișca (1). – Din pișca.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pișcurá2, pers. 3 sg. píșcură și pișcureáză, vb. I (reg.) a burnița.

pișcurá1, píșcur și pișcuréz, vb. I (reg.) 1. a pișca, a ciupi, a pițiga. 2. a toarce neuniform (cu porțiuni mai groase și mai subțiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se găuri ușor, ici și colo. 4. (refl.; despre grâu) a rămăne nedezvoltat, pipernicit. 5. a căuta să înșele pe alții, a umbla cu șmecherii. 6. (despre băuturi alcoolice) a înțepa, a pișca.

Intrare: pișcurare
pișcurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișcurare
  • pișcurarea
plural
  • pișcurări
  • pișcurările
genitiv-dativ singular
  • pișcurări
  • pișcurării
plural
  • pișcurări
  • pișcurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pișcura
pișcura2 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișcura
  • pișcurare
  • pișcurat
  • pișcuratu‑
  • pișcurând
  • pișcurându‑
singular plural
  • pișcurea
  • pișcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pișcurez
(să)
  • pișcurez
  • pișcuram
  • pișcurai
  • pișcurasem
a II-a (tu)
  • pișcurezi
(să)
  • pișcurezi
  • pișcurai
  • pișcurași
  • pișcuraseși
a III-a (el, ea)
  • pișcurea
(să)
  • pișcureze
  • pișcura
  • pișcură
  • pișcurase
plural I (noi)
  • pișcurăm
(să)
  • pișcurăm
  • pișcuram
  • pișcurarăm
  • pișcuraserăm
  • pișcurasem
a II-a (voi)
  • pișcurați
(să)
  • pișcurați
  • pișcurați
  • pișcurarăți
  • pișcuraserăți
  • pișcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • pișcurea
(să)
  • pișcureze
  • pișcurau
  • pișcura
  • pișcuraseră
pișcura1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pișcura
  • pișcurare
  • pișcurat
  • pișcuratu‑
  • pișcurând
  • pișcurându‑
singular plural
  • pișcură
  • pișcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pișcur
(să)
  • pișcur
  • pișcuram
  • pișcurai
  • pișcurasem
a II-a (tu)
  • pișcuri
(să)
  • pișcuri
  • pișcurai
  • pișcurași
  • pișcuraseși
a III-a (el, ea)
  • pișcură
(să)
  • pișcure
  • pișcura
  • pișcură
  • pișcurase
plural I (noi)
  • pișcurăm
(să)
  • pișcurăm
  • pișcuram
  • pișcurarăm
  • pișcuraserăm
  • pișcurasem
a II-a (voi)
  • pișcurați
(să)
  • pișcurați
  • pișcurați
  • pișcurarăți
  • pișcuraserăți
  • pișcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • pișcură
(să)
  • pișcure
  • pișcurau
  • pișcura
  • pișcuraseră
piscura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișcori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișculi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pișcura piscura pișcori pișculi

etimologie:

  • pișca
    surse: DLRM