PIȚULĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari, care a circulat pînă în 1918 în Transilvania și Bucovina. Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. ♦ (Familiar) Ban de valoare mică, gologan, para. Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162.