7 definiții pentru petitoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PETITÓRIU, -IE, petitorii, adj. (Jur.; despre acțiuni, cereri etc.) Prin care se urmărește recunoașterea sau apărarea unui drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius.

petitoriu, ~ie a [At: PR. DREPT., 265 / Pl: ~ii / E: fr pétitoire] (Jur; d. acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. corectată

PETITÓRIU, -IE, petitorii, adj. (Jur.; despre acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius.

PETITÓRIU, -IE adj. (Despre o cerere) Prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății asupra unui imobil. [< fr. pétitoire, lat. petitorius].

PETITÓRIU, -IE adj. (despre o cerere) prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății sau a unui alt drept. (< fr. pétitoire, lat. petitorius)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

petitóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. petitórie (-ri-e); pl. m. și f. petitórii

petitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. petitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. petitórii

Intrare: petitoriu
petitoriu adjectiv
  • pronunție: petitorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • petitoriu
  • petitoriul
  • petitoriu‑
  • petitorie
  • petitoria
plural
  • petitorii
  • petitoriii
  • petitorii
  • petitoriile
genitiv-dativ singular
  • petitoriu
  • petitoriului
  • petitorii
  • petitoriei
plural
  • petitorii
  • petitoriilor
  • petitorii
  • petitoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

petitoriu

  • 1. științe juridice (Despre acțiuni, cereri etc.) Prin care se urmărește recunoașterea sau apărarea unui drept real.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: