4 definiții pentru pescuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. (Înv. la f.) Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle.Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.

PESCUITÓR, -OÁRE, pescuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care pescuiește (1); spec. pescar (I). Pescuitor de perle.Expr. Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale. 2. Fig. (Fam.) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva; vânător. [Pr.: -cu-i-] – Pescui + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pescuitoáre (înv.) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. pescuitoárei; pl. pescuitoáre

pescuitoáre s. f., g.-d. art. pescuitoárei; pl. pescuitoáre

Intrare: pescuitoare
  • silabație: pes-cu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescuitoare
  • pescuitoarea
plural
  • pescuitoare
  • pescuitoarele
genitiv-dativ singular
  • pescuitoare
  • pescuitoarei
plural
  • pescuitoare
  • pescuitoarelor
vocativ singular
  • pescuitoare
  • pescuitoareo
plural
  • pescuitoarelor

pescuitor, -oare pescuitoare păscuitor

etimologie:

  • Pescui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09