8 definiții pentru perturbativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERTURBATÍV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus.

PERTURBATÍV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus.

perturbativ, ~ă a [At: RALEA, S. T. II, 141 / Pl: ~i, ~e / E: perturba + -tiv] (Rar) 1-3 Perturbator (1-3).

PERTURBATÍV, -Ă adj. Perturbator. [Cf. it. perturbativo].

PERTURBATÍV, -Ă adj. perturbator. (< lat. perturbativus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perturbatív adj. m., pl. perturbatívi; f. perturbatívă, pl. perturbatíve

perturbatív adj. m., pl. perturbatívi; f. sg. perturbatívă, pl. perturbatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERTURBATÍV adj. v. perturbator.

Intrare: perturbativ
perturbativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perturbativ
  • perturbativul
  • perturbativu‑
  • perturbati
  • perturbativa
plural
  • perturbativi
  • perturbativii
  • perturbative
  • perturbativele
genitiv-dativ singular
  • perturbativ
  • perturbativului
  • perturbative
  • perturbativei
plural
  • perturbativi
  • perturbativilor
  • perturbative
  • perturbativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perturbativ

etimologie: