9 definiții pentru perturbativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERTURBATIV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus.
PERTURBATIV, -Ă, perturbativi, -e, adj. (Rar) Perturbator. – Din lat. perturbativus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
perturbativ, ~ă a [At: RALEA, S. T. II, 141 / Pl: ~i, ~e / E: perturba + -tiv] (Rar) 1-3 Perturbator (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBATIV, -Ă adj. Perturbator. [Cf. it. perturbativo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERTURBATIV, -Ă adj. perturbator. (< lat. perturbativus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perturbativ adj. m., pl. perturbativi; f. perturbativă, pl. perturbative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
perturbativ adj. m., pl. perturbativi; f. perturbativă, pl. perturbative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
perturbativ adj. m., pl. perturbativi; f. sg. perturbativă, pl. perturbative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERTURBATIV adj. v. perturbator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
perturbativ adj. v. PERTURBATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
perturbativ, perturbativăadjectiv
- 1. Perturbator. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: perturbator
etimologie:
- perturbativus DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.