PERSUASIUNE s. f. Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.

persuasiune sf [At: BARCIANU / P: ~su-a-si-u~ / Pl: ~ni / E: fr persuasion] (Liv) 1-3 Dar sau putere de a persuada (1-3) pe cineva. corectat(ă)

PERSUASIUNE s. f. (Livr.) Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.

PERSUASIUNE persuasiuni, s. f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. Cumătră Anca... îi spunea lui Badea, înfigîndu-i în ochi două ace de persuasiune: crede și fă cum vrei! Da? de ce nu faci o probă? GALACTION, O. I 150. ◊ (Poetic) Stranii și pline de o rafinată persuasiune, razele lunii ard crestele de piatră ale munților, veștmintele verzi ale pădurilor și privirile pline de uimire ale oamenilor. BOGZA, C. O. 345.

PERSUASIUNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio].

PERSUASIUNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio)

PERSUASIUNE ~i f. Caracter persuasiv. [Sil. -su-a-si-u-] /<fr. persuasion

persuaziune f. 1. credință fermă; 2. darul de a convinge: spiritele se câștigă prin persuaziune.

*persuaziúne f. (lat. persuásio, -ónis). Convingere, acțiunea de a convinge: a ceda persuaziuniĭ: Starea omuluĭ convins: persuaziunea dă o mare forță morală.

persuasiune (desp. -su-a-si-u-) s. f., g.-d. art. persuasiunii

persuasiune (-su-a-si-u-) s. f., g.-d. art. persuasiunii

persuasiune s. f. (sil. -su-a-si-u-), g.-d. art. persuasiunii

persuaziune (i-u)

PERSUASIUNE s. v. convingere.

persuasiune s. v. CONVINGERE.