PERSEVERENȚĂ s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverință s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

perseverant, ~ă a vz perseverent

perseveranță sf vz perseverență

perseverent, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 498 / V: (înv) ~rant / Pl: ~nți, ~e / E: fr persévérant] 1 (D. oameni) Care rămâne ferm într-o idee. 2 (D. oameni) Care stăruie cu răbdare și convingere într-o acțiune Si: stăruitor, tenace. 3 (D. manifestările, acțiunile oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate.

perseverență sf [At: MN (1836), 10¹/55 / V: (înv) ~ran~, ~ție, ~rin~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr persévérance, lat perseverantia] 1 Însușire de a fi ferm într-o idee Si: (rar) perseverație (1). 2 Stăruință, tenacitate în îndeplinirea unei acțiuni Si: (rar) perseverație (2).

perseverenție sf vz perseverență

perseverință sf vz perseverență

PERSEVERENȚĂ, perseverențe, s. f. Acțiunea de a persevera; însușirea de a fi perseverent; stăruință, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverință s. f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

PERSEVERENT, -Ă, perseverenți, -te, adj. Care perseverează în convingeri, în atitudini, în muncă, care nu se descurajează în fața dificultăților; stăruitor, tenace. Popoarele se pătrund de conștiința că prin luptă perseverentă și dîrză pot obține victoria păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. Fiți perseverent și dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. ALECSANDRI, S. 33.

PERSEVERENȚĂ, perseverențe, s. f. Stăruință, statornicie, neclintire (în convingeri, în atitudini, în muncă); tenacitate. – Variantă: (învechit) perseverință (NEGRUZZI, S. I 106) s. f.

PERSEVERANȚĂ s.f. v. perseverență.

PERSEVERENT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant].

PERSEVERENȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia].

PERSEVERINȚĂ s.f. v. perseverență.

PERSEVERENT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant)

PERSEVERENȚĂ s. f. stăruință; neclintire; tenacitate. (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

PERSEVERENT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care perseverează; stăruitor; tenace; insistent. /<fr. persévérant

PERSEVERENȚĂ ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruință. [G.-D. perseverenței] /<fr. persévérance, lat. perseverantia

perseveranță f. stăruință.

*perseveránt, -ă adj. (lat. persevérans, -ántis). Stăruitor, care nu se lasă de o ideĭe, de un lucru început. Adv. Cu perseverare. – Fals -ent.

*perseveránță f., pl. e (lat. perseverantia). Acțiunea de a persevera, stăruință: un om de o mare perseveranță. – Și -áre. Fals -énță.

perseverent adj. m., pl. perseverenți; f. perseverentă, pl. perseverente

perseverență s. f., g.-d. art. perseverenței

perseverent adj. m., pl. perseverenți; f. perseverentă, pl. perseverente

perseverență s. f., g.-d. art. perseverenței

perseverent adj. m., pl. perseverenți; f. sg. perseverentă, pl. perseverente

perseverență s. f., g.-d. art. perseverenței; pl. perseverențe

perseverență

PERSEVERENT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. tenace. 3. dârz, îndârjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. v. încăpățânat.

PERSEVERENȚĂ s. 1. v. stăruință. 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate.

PERSEVERENT adj. 1. insistent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile începute.) 2. răbdător, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dîrz, îndîrjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea țelurilor sale.)

PERSEVERENȚĂ s. 1. insistență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate, (rar) perseverație, (înv.) stăruială, stăruire. (O ~ demnă de laudă.) 2. răbdare, stăruință, tenacitate. (Dovedește multă ~ în acțiunile sale.) 3. asiduitate, insistență, rîvnă, sforțare, silință, sirguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. dîrzenie, incăpățînare, îndărătnicie, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Obiectiv urmărit cu ~.)