perpetua vtr [At: CR (1868), 7²/22 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez, 3 (înv) perpetuă / E: fr perpétuer] 1-2 (A face să dureze sau) a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată. 3-4 A (se) transmite din generație în generație, din veac în veac.

perpetuu, ~uă a [At: MAG. IST. I, 70/12 / P: ~tu-u / Pl: ~tui, ~tue / E: lat perpetuus] 1-2 Care durează (veșnic sau) vreme îndelungată Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (1-2). 3 Care nu încetează Si: continuu, etern, permanent, veșnic, (înv) perpetuai (3). 4 (Spc) Care are loc pe tot restul vieții cuiva.

PERPETUA, perpetuez, vb. I. Tranz. A face să dureze mereu sau timp îndelungat; a transmite (din generație în generație, din veac în veac). Nerecunoscătorii confrați n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. ANGHEL, PR. 108. ◊ Refl. pas. O asemenea ordine se perpetuase, mai cu seamă la vecinii noștri unguri și poloni. HASDEU, I. V. 145. – Prez. ind. pers. 3 și: perpetuă (ODOBESCU, S. I 198).

PERPETUU, -Ă, perpetui, -e, adj. Care nu încetează, care nu se sfîrșește niciodată; necurmat, neîntrerupt, necontenit, etern. Această perpetuă șovăire a Chiliei. HASDEU, I. V. 9. – Pronunțat: -tu-u.

PERPETUA vb. I. tr., refl. A face să dureze sau a dura veșnic sau multă vreme; a (se) transmite de la o generație la alta. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, -uă. / < fr. perpétuer, it., lat. perpetuare].

PERPETUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfîrșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].

PERPETUA vb. tr., refl. a face să dureze, a dura veșnic; a (se) transmite de la o generație la alta. (< fr. perpéteur, lat. perpetuare)

PERPETUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)

A PERPETUA ~ez tranz. A face să se perpetueze. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare

A SE PERPETUA pers. 3 se ~ează intranz. (despre procese, acțiuni etc.) A fi perpetuu; a dura constant (mereu sau timp îndelungat); a se menține veșnic. [Sil. -tu-a] /<fr. perpétuer, lat. perpetuare

PERPETUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus

perpetuà v. 1. a face să dureze totdeauna sau foarte mult timp: a perpetua o amintire glorioasă; 2. a dura mereu.

perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue.

*perpetuéz v. tr. (lat. perpetuare). Fac perpetuŭ: piramidele perpetuĭază amintirea faraonilor.

*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s’ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s’a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.

perpetua (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. perpetuez (desp. -tu-ez), 3 perpetuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. perpetuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să perpetuez, 3 să perpetueze; ger. perpetuând (desp. -tu-ând)

!perpetuu [tuu pron. tuŭ] (desp. -tuu) / perpetuu [tuu pron. tuu] (desp. -tu-u) adj. m., pl. perpetui (desp. -tui); f. perpetuă (desp. -tu-ă), pl. perpetue (desp. -tu-e)

perpetua (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 perpetuează, 1 pl. perpetuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să perpetueze (-tu-e-); ger. perpetuând (-tu-ând)

perpetuu (-tu-u) adj. m., pl. perpetui (-tui); f. perpetuă (-tu-ă), pl. perpetue (-tu-e)

perpetua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. perpetuez, 3 sg. și pl. perpetuează, 1 pl. perpetuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. perpetueze (sil. -tu-e-); ger. perpetuând (sil. -tu-ând)

perpetuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpetui; f. sg. perpetuă (sil. -tu-ă), pl. perpetue (sil. -tu-e)

perpetua (ind. prez. 3 sg. și pl. perpetuează)

perpetuu

perpetuez, -uează 3.

perpetuu, -uă; -ui, -ue.

PERPETUA vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. v. imortaliza.

PERPETUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.

PERPETUA vb. 1. a dăinui, a dura, a exista, a fi, a se menține, a se păstra, a persista, a rămîne, a trăi, a ține, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cît se va ~ lumea și pămîntul; vechi obicei care se ~ și astăzi.) 2. a dăinui, a dura, a se menține, a se păstra, a persista, a stărui. (Amintirea lui se ~ pînă azi.) 3. a eterniza, a imortaliza, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)

PERPETUU adj. 1. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar