PERPELEALĂ s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) perpeli. Ațîțată la ceasul prînzului de mirosul mititeilor sfîrîiți și de perpeleala scrumbiilor la grătar. C. PETRESCU, R. 9. ◊ Expr. (Despre mîncări) De perpeleală = expus la acțiunea rapidă a focului, fript numai pe deasupra. De ți-a fost, mări, a mîncare, Ți-am dat oaie De frigare, Pastramă De perpeleală. TEODORESCU, P. P. 515.