14 definiții pentru permutație permutațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

permutație sf [At: ASACHI, E. I, 119/1 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr permutation, lat permutatio] (Asr) 1 (Mat; Lin) Permutare (2). 2 Permutare (3). 3 (Nob) Transferare.

PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare. – Din fr. permutation, lat. permutatio.

PERMUTÁȚIE, permutații, s. f. Permutare.

PERMUTÁȚIE s.f. Permutare. [Gen. -iei, var. permutațiune s.f. / cf. fr. permutation, lat. permutatio].

PERMUTÁȚIE s. f. permutare. (< fr. permutation, lat. permutatio)

PERMUTAȚIÚNE s.f. v. permutație.

permutați(un)e f. acțiunea de a (se) permuta și rezultatul ei.

*permutațiúne f. (lat. permutátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se permuta. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

permutáție (rar) (-ți-e) s. f., art. permutáția (-ți-a), g.-d. art. permutáției; pl. permutáții, art. permutáțiile (-ți-i-)

permutáție s. f., pl. permutáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERMUTÁȚIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. v. permutare.

PERMUTAȚIE s. 1. mutare, mutat, permutare, strămutare, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu slujba la Bacău.) 2. (MAT., LINGV.) permutare.

Intrare: permutație
permutație substantiv feminin
  • silabație: per-mu-ta-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permutație
  • permutația
plural
  • permutații
  • permutațiile
genitiv-dativ singular
  • permutații
  • permutației
plural
  • permutații
  • permutațiilor
vocativ singular
plural
permutațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • permutațiune
  • permutațiunea
plural
  • permutațiuni
  • permutațiunile
genitiv-dativ singular
  • permutațiuni
  • permutațiunii
plural
  • permutațiuni
  • permutațiunilor
vocativ singular
plural

permutație permutațiune

etimologie: