peripiisi vt [At: R. POPESCU, ap. CM I, 568 / V: piripisi / P: ~pi-i~ / Pzi: ~sesc / E: ngr περιποίησα (aor περιποιῶ)] (Înv) 1 A îngriji. 2 (Pex) A mângâia Si: a alinta, a liniști.

piripisi v vz peripiisi

piripisì v. a răsfăța (în basmele muntene): nu știa ce să mai facă, ca s’o piripisească POP. [Gr. mod. PERIPOIOUMAI (aorist peripoiisa), a trata bine].

piripisésc v. tr. (ngr. peri-piúme [aor. peri-piisa], cocolesc. V. poezie). Munt. vest. Fam. Cocolesc, îngrijesc pe cineva cît pot de bine.

peripiisi, peripiisesc, vb. IV (înv.) 1. a îngriji. 2. a mângâia, a alinta, a alinta.

piripisi, piripisesc, vb. IV (înv.) a răsfăța.