perfecțiune sf [At: IORGOVICI, O. 39/8 / V: ~ecție sf / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: lat perfectio, -onis, ger Perfektion, fr perfection] 1-3 Însușire sau caracter de a fi perfect² (1-3). 4-6 Stare a ceea ce este perfect² (1-3). 7 Desăvârșire. 8 (Îlav) La (sau, înv, în) ~ Desăvârșit. 9 (Ccr) Obiect sau ființă perfectă. 10 (Rar; lpl) Calități fizice sau morale deosebite.