Bellis perennis L. Specie care înflorește în mart.-iun. Plantă de cca 10 cm înălțime, perenă, cultivată ca bienală. Frunze ovat-spatulate așezate în formă de rozetă, din mijlocul căreia pornește un peduncul ce poartă în vîrf cîte un singur capitul format din flori, cele marginale, femele, albe sau rosee, cele centrale, galbene (Pl. 12, fig. 68).

Gloxinia perennis Fritsch. Specie care înflorește în sept-oct. Flori în spice lungi la subsuoara frunzelor, care înfloresc de la bază spre vîrf, corolă albastră-purpur, infundibulifiormă, cu diametrul de 2,5-3,5 cm, în interior de culoare mai închisă, cu miros de mentă. Frunze ovat-cordiforme, cu vîrf ascuțit, pe partea inferioară cu reflexe roșii, pe cea superioară verzi-lucioase cu cîțiva peri asprii. Tulpină groasă, cărnoasă, cu pete, înaltă de 25-75 cm.

Jasione perennis Lam. Specie care înflorește vara. Flori (sepale lat-triunghiular-rotunde, dentate pe margini, stil lung) albastre-lila, în capitule rotunde, terminale. Frunze oblong- lanceolate, vîrf ascuțit, nedentate, pubescente. Tulpină (pînă la 0,60 m înălțime) erectă, neramificată.

Lupinus perennis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre, deseori cu stindardul violet, în racem lung. Frunze cu 7-9 foliole invers-ovat-oblonge, pe partea superioară glabre, pe cea inferioară pubescentă. Plantă înaltă pînă la 60 cm.

Mercurialis perennis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori verzui, nesemnificative, mici, dioice. Frunze scurt-pețiolate, opuse, ovoide sau lanceolate. Tulpină simplă, cilindrică (pînă la 35 cm înălțime) și rizom tîrîtor. Plantă perenă.