2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERDELUÍRE, perdeluiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) perdelui și rezultatul ei. – V. perdelui.

PERDELUÍRE, perdeluiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) perdelui și rezultatul ei. – V. perdelui.

perdeluire sf [At: C. PETRESCU, O. P. I, 199 / Pl: ~ri / E: perdelui] 1 (Rar) Acoperire. 2 Învăluire ca într-o perdea. 3 (Pex) Perdea (24).

PERDELUÍRE, perdeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) perdelui și rezultatul ei; perdea care împiedică vederea. Privește prin perdeluirea ploii dealul Călimanului făcînd zid vînăt spre larga libertate a lumii. C. PETRESCU, O. P. I 199.

PERDELUÍ, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într-o perdea (1). – Perdea + suf. -ălui.

PERDELUÍ, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într-o perdea (1). – Perdea + suf. -ălui.

perdelui [At: CARAGIALE, M. 7 / Pzi: ~esc / E: perdea + -ălui] 1 vt A acoperi cu o perdea. 2 vt A învălui ceva ca o perdea. 3 vr A se lăsa ca o perdea.

PERDELUÍ, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales poetic) A acoperi, a învălui ceva ca într-o perdea. Nori întunecați perdeluiau stelele. SANDU-ALDEA, U. P. 85. În înalt, nori după nori zburau opăciți perdeluind în clipe largi, cînd mai gros, cînd mai subțire, lumina ostenită a sfertului din urmă. CARAGIALE, O. I 334. ♦ Refl. A se așeza ca o perdea în fața unui obiect, ascunzîndu-l sau acoperindu-l. Asupra lunii se perdeluiau nouri, împuținîndu-i lumina. SADOVEANU, F. J. 173.

A PERDELUÍ ~iésc tranz. 1) A acoperi cu o perdea. 2) fig. A învălui ca o perdea. /perdea + suf. ~ălui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perdeluíre (rar) s. f., g.-d. art. perdeluírii; pl. perdeluíri

perdeluíre s. f., g.-d. art. perdeluírii; pl. perdeluíri

perdeluí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiésc, imperf. 3 sg. perdeluiá; conj. prez. 3 să perdeluiáscă

perdeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiésc, imperf. 3 sg. perdeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. perdeluiáscă

Intrare: perdeluire
perdeluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdeluire
  • perdeluirea
plural
  • perdeluiri
  • perdeluirile
genitiv-dativ singular
  • perdeluiri
  • perdeluirii
plural
  • perdeluiri
  • perdeluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: perdelui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perdelui
  • perdeluire
  • perdeluit
  • perdeluitu‑
  • perdeluind
  • perdeluindu‑
singular plural
  • perdeluiește
  • perdeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perdeluiesc
(să)
  • perdeluiesc
  • perdeluiam
  • perdeluii
  • perdeluisem
a II-a (tu)
  • perdeluiești
(să)
  • perdeluiești
  • perdeluiai
  • perdeluiși
  • perdeluiseși
a III-a (el, ea)
  • perdeluiește
(să)
  • perdeluiască
  • perdeluia
  • perdelui
  • perdeluise
plural I (noi)
  • perdeluim
(să)
  • perdeluim
  • perdeluiam
  • perdeluirăm
  • perdeluiserăm
  • perdeluisem
a II-a (voi)
  • perdeluiți
(să)
  • perdeluiți
  • perdeluiați
  • perdeluirăți
  • perdeluiserăți
  • perdeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • perdeluiesc
(să)
  • perdeluiască
  • perdeluiau
  • perdelui
  • perdeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)