2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERDĂFUÍ, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui.

perdăfui vt [At: LM / Pzi: ~esc / E: perdaf + -ui] 1 (Înv) A lustrui. 2 A stropi cu un lichid. 3 (Rar) A rade contra direcției părului. 4 (Fam; fig) A mustra1 foarte tare pe cineva.

PERDĂFUÍ, perdăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) rade cu perdaf. – Perdaf + suf. -ui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perdăfuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdăfuiésc, imperf. 3 sg. perdăfuiá; conj. prez. 3 perdăfuiáscă

perdăfuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdăfuiésc, imperf. 3 sg. perdăfuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. perdăfuiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

perdăfuí, perdăfuiésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) rade cu perdaf. 2. a lustrui; a stropi pantofii cu un lichid. 3. (fig.; fam.) a mustra, a ocărî foarte tare.

Intrare: perdăfuit
perdăfuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdăfuit
  • perdăfuitul
  • perdăfuitu‑
  • perdăfui
  • perdăfuita
plural
  • perdăfuiți
  • perdăfuiții
  • perdăfuite
  • perdăfuitele
genitiv-dativ singular
  • perdăfuit
  • perdăfuitului
  • perdăfuite
  • perdăfuitei
plural
  • perdăfuiți
  • perdăfuiților
  • perdăfuite
  • perdăfuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: perdăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • perdăfui
  • perdăfuire
  • perdăfuit
  • perdăfuitu‑
  • perdăfuind
  • perdăfuindu‑
singular plural
  • perdăfuiește
  • perdăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perdăfuiesc
(să)
  • perdăfuiesc
  • perdăfuiam
  • perdăfuii
  • perdăfuisem
a II-a (tu)
  • perdăfuiești
(să)
  • perdăfuiești
  • perdăfuiai
  • perdăfuiși
  • perdăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • perdăfuiește
(să)
  • perdăfuiască
  • perdăfuia
  • perdăfui
  • perdăfuise
plural I (noi)
  • perdăfuim
(să)
  • perdăfuim
  • perdăfuiam
  • perdăfuirăm
  • perdăfuiserăm
  • perdăfuisem
a II-a (voi)
  • perdăfuiți
(să)
  • perdăfuiți
  • perdăfuiați
  • perdăfuirăți
  • perdăfuiserăți
  • perdăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • perdăfuiesc
(să)
  • perdăfuiască
  • perdăfuiau
  • perdăfui
  • perdăfuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perdăfui

  • 1. învechit A (se) rade cu perdaf.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Perdaf + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09