4 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

percurs sn vz parcurs1 corectată

percurs n. drumul ce face o trăsură, un fluviu: percursul trenurilor.

*percúrs n., pl. urĭ (d. lat. percursus, după fr. parcours. V. curs, concurs). Întinderea uneĭ liniĭ, unuĭ drum, uneĭ călătoriĭ, traĭect, drum străbătut: percursu uneĭ căĭ ferate, unuĭ fluviŭ, uneĭ armate, unuĭ glonț pin aer. A avea liber parcurs, a avea permisiune de străbătut, a avea liberă trecere. – Ob., dar nu maĭ bine, parcurs (după fr.).

PARCURÁ vb. I v. parcurge.

PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

PARCÚRGE, parcúrg, vb. III. Tranz. 1. (Adesea fig.) A străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt). 2. A trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva. ♦ Spec. A citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; p. gener. a citi. 3. A trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel. [Var.: (înv.) parcurá vb. I] – Din fr. parcourir (după curge).

PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.

PARCÚRS, parcursuri, s. n. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.; (concr.) drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul. ◊ Loc. adv. Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp. ◊ Loc. prep. Pe parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul... ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. – Din fr. parcours.

parcurge vt [At: GHICA, A. 52 / V: (înv) perc~, (cscj) ~ra[1] / Pzi: parcurg / E: ctm fr parcourir + rom curge] 1 (C. i. spații, distanțe etc.) A circula pe toată întinderea, în diverse sensuri, de la un capăt la altul. 2-3 (Pgn) A merge până la capăt. 4-5 (Fig) A privi succesiv și repede. 6 A citi repede și superficial. 7 A răsfoi. 8 (Pgn) A citi. corectată

  1. În original, tipărit greșit: ~ga. O confirmă și referința încrucișată corespunzătoare — LauraGellner

parcurs1 sn [At: DDRF / V: (înv) perc~ / Pl: ~uri / E: fr parcours] 1-4 Parcurgere (1-4). 5 Răsfoire. 6-7 (Ccr) Drum (pe care îl efectuează sau) pe care trebuie să-l efectueze cineva sau ceva pentru a se deplasa de la un punct la altul. 8 (Îlav) Pe ~ În timpul. 9 (Îal) Între timp. 10 (Îal) În interval. 11 (Îlpp) Pe ~sul În limitele. 12 (Îal) În decursul.

percure vi [At: MUREȘANU, P. 1103/15 / Pzi: 3 percu / E: lat percurro, -ere] (Ltî; rar) 1 A trece repede. 2 A curge repede prin ceva.

PARCÚRGE, parcurg, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la drumuri sau distanțe) A străbate (de la un capăt la altul). Același ceas... măsura și pașii celor ce parcurgeau cei cîțiva metri ai foaierului. CAMIL PETRESCU, N. 14. Se urcă în avion să parcurgă cinci sute de kilometri în două ore. C. PETRESCU, Î. II 268. 2. A trece cu privirea peste ceva; a citi în treacăt, în grabă, a răsfoi (o carte, un ziar). Parcurse distrat, cu ochii, calea-laptelui, boltită de-a curmezișul cerului. C. PETRESCU, Î. I 18. – Forme gramaticale: perf. s. parcursei, part. parcurs. – Variante: (învechit) percúre (I. IONESCU, M. 65) vb. III, parcurá (GHICA, A. 52) vb. I.

PARCÚRS, parcursuri, s. n. Acțiunea de a parcurge; (concretizat) drum (de) străbătut (de cineva sau de ceva); traiect. Ana savura parcursul acesta. C. PETRESCU, C. V. 240. Liber parcurs = permisiunea de a trece, liberă-trecere. ◊ Loc. adv. Pe parcurs = pe drum, în timpul drumului, de la locul de pornire la locul de sosire. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii, între două puncte anumite.

PARCÚRGE vb. III. tr. 1. A străbate (un drum, o distanță). 2. A citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. [P.i. -cúrg, perf. s. -cursei, part. -curs. / după fr. parcourir].

PARCÚRS s.n. Drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ Pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp, în această perioadă. ♦ (Sport) Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreț în competiție. ♦ Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. [< fr. parcours].

PARCÚRGE vb. tr. 1. a străbate (un drum, o distanță). 2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi. (după fr. parcourir)

PARCÚRS s. n. 1. drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un călăreț în competiție. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. (< fr. parcours)

parcúrs s. n. în loc. adv. pe parcurs Din timpul, între timp ◊ „Câteva dintre cele mai amuzante incidente de pe parcursul repetițiilor [...]” I.B. 2 III 74 p. 2. ◊ „Toate mi-au fost executate pe parcurs, cu excepția vizorului care nici acum nu este montat.” R.l. 5 IX 79 p. 5 (din fr. parcours; V. Guțu Romalo C.G. 242, atestări din 1971; DEX, DN3)

A PARCÚRGE parcúrg tranz. 1) (distanțe, drumuri etc.) A trece de la un capăt la altul (sau dintr-o parte în alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, cărți etc.) A examina, a citi în grabă; a răsfoi; a frunzări. ◊ ~ cu privirea (sau cu ochii) a citi în fugă. /<fr. parcourir

arată toate definițiile

Intrare: percurs
percurs participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percurs
  • percursul
  • percursă
  • percursa
plural
  • percurși
  • percurșii
  • percurse
  • percursele
genitiv-dativ singular
  • percurs
  • percursului
  • percurse
  • percursei
plural
  • percurși
  • percurșilor
  • percurse
  • percurselor
vocativ singular
plural
Intrare: parcurge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcurge
  • parcurgere
  • parcurs
  • parcursu‑
  • parcurgând
  • parcurgându‑
singular plural
  • parcurge
  • parcurgeți
  • parcurgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcurg
(să)
  • parcurg
  • parcurgeam
  • parcursei
  • parcursesem
a II-a (tu)
  • parcurgi
(să)
  • parcurgi
  • parcurgeai
  • parcurseși
  • parcurseseși
a III-a (el, ea)
  • parcurge
(să)
  • parcurgă
  • parcurgea
  • parcurse
  • parcursese
plural I (noi)
  • parcurgem
(să)
  • parcurgem
  • parcurgeam
  • parcurserăm
  • parcurseserăm
  • parcursesem
a II-a (voi)
  • parcurgeți
(să)
  • parcurgeți
  • parcurgeați
  • parcurserăți
  • parcurseserăți
  • parcurseseți
a III-a (ei, ele)
  • parcurg
(să)
  • parcurgă
  • parcurgeau
  • parcurseră
  • parcurseseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parcura
  • parcurare
  • parcurat
  • parcuratu‑
  • parcurând
  • parcurându‑
singular plural
  • parcu
  • parcurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parcur
(să)
  • parcur
  • parcuram
  • parcurai
  • parcurasem
a II-a (tu)
  • parcuri
(să)
  • parcuri
  • parcurai
  • parcurași
  • parcuraseși
a III-a (el, ea)
  • parcu
(să)
  • parcure
  • parcura
  • parcură
  • parcurase
plural I (noi)
  • parcurăm
(să)
  • parcurăm
  • parcuram
  • parcurarăm
  • parcuraserăm
  • parcurasem
a II-a (voi)
  • parcurați
(să)
  • parcurați
  • parcurați
  • parcurarăți
  • parcuraserăți
  • parcuraseți
a III-a (ei, ele)
  • parcu
(să)
  • parcure
  • parcurau
  • parcura
  • parcuraseră
verb (VT639)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • percure
  • percurere
  • percurs
  • percursu‑
  • percurând
  • percurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • percure
(să)
  • percure
  • percurea
  • percurse
  • percursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • percur
(să)
  • percure
  • percureau
  • percurseră
  • percurseseră
percurge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: parcurs (s.n.)
parcurs2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parcurs
  • parcursul
  • parcursu‑
plural
  • parcursuri
  • parcursurile
genitiv-dativ singular
  • parcurs
  • parcursului
plural
  • parcursuri
  • parcursurilor
vocativ singular
plural
percurs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: percure
verb (VT639)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • percure
  • percurere
  • percurs
  • percursu‑
  • percurând
  • percurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • percure
(să)
  • percure
  • percurea
  • percurse
  • percursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • percur
(să)
  • percure
  • percureau
  • percurseră
  • percurseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

parcurge parcura percure percurge

etimologie:

  • limba franceză parcourir (după curge).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX

parcurs (s.n.) percurs

  • 1. Faptul de a parcurge o distanță, un drum etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Drum, traseu pe care îl străbate sau pe care trebuie să-l străbată cineva sau ceva pentru a ajunge de la un punct la altul.
      exemple
      • Ana savura parcursul acesta. C. PETRESCU, C. V. 240.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune adverbială Pe parcurs... = în timpul unei călătorii; între timp.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
        • diferențiere Pe drum, în timpul drumului, de la locul de pornire la locul de sosire.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. locuțiune prepozițională Pe (tot) parcursul... = în limitele..., în cuprinsul..., în decursul...
        surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
      • 1.1.3. expresie Liber parcurs = permisiunea de a trece, liberă-trecere.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Lungimea unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • 1.3. sport Traseu cu obstacole, care trebuie urmat de un călăreț în competiție.
      surse: DN MDN '00

etimologie: