opțiuni
  • info

2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERCEPTOR, perceptori, s. m. (În trecut) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: perceptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

perceptor sm [At: (cca 1750) IORGA, S. D. XIII, 242 / V: (reg) peccitori[1], pecectori, percept, ~cet~, ~cit~, ~rțe~, (pmz) precect, prece~, prețeptore (A: nct), prețit~, pricept, pricict~, pricip~ / A și: ~cep~ / Pl: ~i / E: lat perceptor, fr percepteur] (Fin; înv) Funcționar de stat însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale Si: agent de percepție (9).

  1. Referința încrucișată recomandă ca variantă forma: pecitori — LauraGellner

PERCEPTOR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: perceptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

PERCEPTOR, perceptori, s. m. (În vechea organizare a finanțelor) Funcționar al statului însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. Și-a văzut de gospodărie și de oi; a vîndut brînză, a dat în mîna perceptorului vama și birul, ș-atît. SADOVEANU, B. 75. Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. O 198. Căpcînii de perceptori se silesc și ne vînd țolicele pentru bir. SP. POPESCU, M. G. 66. – Accentuat și: perceptor.

PERCEPTOR s.m. (În trecut) Funcționar al fiscului care încasa impozitele. // adj. Care percepe. ◊ Organ perceptor = organ de percepere. [< fr. percepteur].

PERCEPTOR s. m. funcționar al fiscului care încasa impozitele. (< fr. percepteur, lat. perceptor)

PERCEPTOR ~i m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur

perceptor m. cel ce strânge impozitele.

*perceptór m. (lat. percéptor, -óris. V. pre-ceptor). Funcționar care percepe birurile.

pecectori sm vz perceptor

pecitori[1] sm vz perceptor

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită posibil greșit: peccitori — LauraGellner

percept1 sm vz perceptor

percetor sm vz perceptor

percitor sm vz perceptor

perțeptor sm vz perceptor

precect sm vz perceptor2[1] corectat(ă)

  1. În original: vz preceptor, care te trimite la cuv. perceptor — LauraGellner

preceptor2 sn vz perceptor

prețeptore[1] sm vz perceptor

  1. Accent necunoscut – informație luată din definiția principală — LauraGellner

prețitor sm vz perceptor

pricept sm vz perceptor

pricictor sm vz perceptor

priciptor sm vz perceptor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

perceptor (încasator de impozite) s. m., pl. perceptori

perceptor (funcționar) s. m., pl. perceptori

perceptor (fin.) s. m., pl. perceptori

perceptor

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERCEPTOR s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strângător. (~ strângea impozitele.)

PERCEPTOR s. (FIN.) agent de percepție, (înv.) birar, colgiu, dăbilar, dăjdiar, strîngător. (~ strîngea impozitele.)

Intrare: perceptor (adj.)
perceptor2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perceptor
  • perceptorul
  • perceptoru‑
  • perceptoare
  • perceptoarea
plural
  • perceptori
  • perceptorii
  • perceptoare
  • perceptoarele
genitiv-dativ singular
  • perceptor
  • perceptorului
  • perceptoare
  • perceptoarei
plural
  • perceptori
  • perceptorilor
  • perceptoare
  • perceptoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: perceptor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perceptor
  • perceptorul
  • perceptoru‑
plural
  • perceptori
  • perceptorii
genitiv-dativ singular
  • perceptor
  • perceptorului
plural
  • perceptori
  • perceptorilor
vocativ singular
  • perceptorule
plural
  • perceptorilor
pecectori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • percept
  • perceptul
  • perceptu‑
plural
  • percepte
  • perceptele
genitiv-dativ singular
  • percept
  • perceptului
plural
  • percepte
  • perceptelor
vocativ singular —
plural —
percetor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
percitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
perțeptor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecitori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
precect
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prețeptore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prețitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricept
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pricictor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priciptor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

perceptor, perceptoareadjectiv

  • 1. Care percepe. DN
    • 1.1. Organ perceptor = organ de percepere. DN
etimologie:

perceptor, perceptorisubstantiv masculin

  • 1. în trecut Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Și-a văzut de gospodărie și de oi; a vîndut brînză, a dat în mîna perceptorului vama și birul, ș-atît. SADOVEANU, B. 75. DLRLC
    • format_quote Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. O 198. DLRLC
    • format_quote Căpcînii de perceptori se silesc și ne vînd țolicele pentru bir. SP. POPESCU, M. G. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.