4 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

penati- [At: DN3 / E: ml penatus] Element prim de compunere savantă cu semnificația „crestat”.

PENATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „crestat”. [< lat. pennatus].

PENATI- elem. „crestat, penat”. (< fr. pennati-, cf. lat. pennatus)

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene1. – Din lat. pennatus, fr. penné.

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene1. – Din lat. pennatus, fr. penné.

PENÁȚI s. m. pl. (La etrusci și la romani) Zei ai căminului, ai casei; statui ale acestor zei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

pena vt [At: MON. OF. (1906), 31 / E: penă] 1-2 (Jur; rar) A penaliza (1-2).

penat, ~ă a [At: FLORA MOLD. I, 43 / Pl: ~ați, ~e / E: lm pennatus, fr penné] (D. frunze) Cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală.

penați smp [At: NEGULICI / E: lat penates, fr pénates] 1 (Mit) Zei protectori ai căminului și ai familiei la romani, care erau venerați sub forma unor statui așezate pe vatră. 2 (Fig) Casă părintească. 3 (Fig) Cămin.

PENÁȚI s. m. pl. Nume dat, în mitologia romană și etruscă, unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Bot.) Care are nervurile frunzei și foliolele frunzelor compuse așezate de o parte și de alta, ca firele unei pene. Salcîmul are frunzele penate.

PENÁȚI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. Un neam... Vine-n pămîntul italic și-aduce penații din Troia. COȘBUC, AE. 12. ♦ Fig. Cămin, casă (părintească). Ne-am restabilit în penații noștri din Schoneberg. CARAGIALE, O. VII 174.

PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].

PENÁT, -Ă adj. În formă de pană. ♦ (Despre frunze) Cu nervuri pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunzele compuse) care are foliolele dispuse în perechi de o parte și de alta a unui ax comun. [lat. pennatus, cf. fr. penné].

PENÁȚI s.m.pl. Zei ai casei la romani. ♦ (Fig.) Cămin, casă părintească. [< lat. penates, cf. fr. pénates].

PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)

PENÁT, -Ă adj. în formă de pană. ◊ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penné)

PENÁȚI s. m. pl. zei ai casei la romani; statuile acestor zei. ◊ (fig.) cămin, casă părintească. (< lat. penates)

PENÁT ~tă (~ți, ~te) (despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele dispuse simetric ca firele de puf ale unei pene. /<lat. pennatus, fr. penné

PENÁȚI m. pl. 1) (în mitologia romană) Zei ocrotitori ai casei și ai familiei. 2 Statuie a acestor zei. 3) fig. Vatră părintească; cămin. /<lat. penates

arată toate definițiile

Intrare: penati
penati
prefix (I7-P)
  • penati
Intrare: pena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pena
  • penare
  • penat
  • penatu‑
  • penând
  • penându‑
singular plural
  • penea
  • penați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • penez
(să)
  • penez
  • penam
  • penai
  • penasem
a II-a (tu)
  • penezi
(să)
  • penezi
  • penai
  • penași
  • penaseși
a III-a (el, ea)
  • penea
(să)
  • peneze
  • pena
  • penă
  • penase
plural I (noi)
  • penăm
(să)
  • penăm
  • penam
  • penarăm
  • penaserăm
  • penasem
a II-a (voi)
  • penați
(să)
  • penați
  • penați
  • penarăți
  • penaserăți
  • penaseți
a III-a (ei, ele)
  • penea
(să)
  • peneze
  • penau
  • pena
  • penaseră
Intrare: penat
penat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penat
  • penatul
  • penatu‑
  • pena
  • penata
plural
  • penați
  • penații
  • penate
  • penatele
genitiv-dativ singular
  • penat
  • penatului
  • penate
  • penatei
plural
  • penați
  • penaților
  • penate
  • penatelor
vocativ singular
plural
Intrare: penați
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • penați
  • penații
genitiv-dativ singular
plural
  • penați
  • penaților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)