4 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

penati- [At: DN3 / E: ml penatus] Element prim de compunere savantă cu semnificația „crestat”.

PENATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „crestat”. [< lat. pennatus].

PENATI- elem. „crestat, penat”. (< fr. pennati-, cf. lat. pennatus)

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene1. – Din lat. pennatus, fr. penné.

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene1. – Din lat. pennatus, fr. penné.

PENÁȚI s. m. pl. (La etrusci și la romani) Zei ai căminului, ai casei; statui ale acestor zei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

pena vt [At: MON. OF. (1906), 31 / E: penă] 1-2 (Jur; rar) A penaliza (1-2).

penat, ~ă a [At: FLORA MOLD. I, 43 / Pl: ~ați, ~e / E: lm pennatus, fr penné] (D. frunze) Cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală.

penați smp [At: NEGULICI / E: lat penates, fr pénates] 1 (Mit) Zei protectori ai căminului și ai familiei la romani, care erau venerați sub forma unor statui așezate pe vatră. 2 (Fig) Casă părintească. 3 (Fig) Cămin.

PENÁȚI s. m. pl. Nume dat, în mitologia romană și etruscă, unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Bot.) Care are nervurile frunzei și foliolele frunzelor compuse așezate de o parte și de alta, ca firele unei pene. Salcîmul are frunzele penate.

PENÁȚI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. Un neam... Vine-n pămîntul italic și-aduce penații din Troia. COȘBUC, AE. 12. ♦ Fig. Cămin, casă (părintească). Ne-am restabilit în penații noștri din Schöneberg. CARAGIALE, O. VII 174.

PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].

PENÁT, -Ă adj. În formă de pană. ♦ (Despre frunze) Cu nervuri pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunzele compuse) care are foliolele dispuse în perechi de o parte și de alta a unui ax comun. [lat. pennatus, cf. fr. penné].

PENÁȚI s.m.pl. Zei ai casei la romani. ♦ (Fig.) Cămin, casă părintească. [< lat. penates, cf. fr. pénates].

PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)

PENÁT, -Ă adj. în formă de pană. ◊ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penné)

PENÁȚI s. m. pl. zei ai casei la romani; statuile acestor zei. ◊ (fig.) cămin, casă părintească. (< lat. penates)

PENÁT ~tă (~ți, ~te) (despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele dispuse simetric ca firele de puf ale unei pene. /<lat. pennatus, fr. penné

PENÁȚI m. pl. 1) (în mitologia romană) Zei ocrotitori ai casei și ai familiei. 2 Statuie a acestor zei. 3) fig. Vatră părintească; cămin. /<lat. penates

penați m. pl. 1. Mit. zei domestici la cei vechi; 2. fig. locuință: a se reîntoarce la penații săi.

*penát, -ă adj. (lat. pennatus și pinnatus). Bot. Frunze penate, așezate ca firicelele uneĭ pene (ca cele de salcîm).

*penáțĭ m. pl. (lat. penates). Zeiĭ domesticĭ aĭ Romanilor și Etruscilor. Fig. Locuință: a-țĭ revedea penațiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pena (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 penea

penat adj. m., pl. penați; f. penată, pl. penate

pená vb., ind. prez. 1 sg. penéz, 3 sg. și pl. peneáză

penát adj. m., pl. penáți; f. sg. penátă, pl. penáte

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PENATI- „crestat, penat”. ◊ L. pennatus „cu pene” > fr. pennati-, engl. id. > rom. penati-. □ ~fid (v. -fid), adj., (despre frunze) la care diviziunile ating jumătate din lățimea limbului.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

penáți s. m. pl. Nume dat în mitologia romană și etruscă divinităților care ocroteau casa și familia și care erau venerați sub forma unor statui așezate pe vatră. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates, fr. pénates.

Intrare: penati
penati
prefix (I7-P)
  • penati
Intrare: pena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pena
  • penare
  • penat
  • penatu‑
  • penând
  • penându‑
singular plural
  • penea
  • penați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • penez
(să)
  • penez
  • penam
  • penai
  • penasem
a II-a (tu)
  • penezi
(să)
  • penezi
  • penai
  • penași
  • penaseși
a III-a (el, ea)
  • penea
(să)
  • peneze
  • pena
  • penă
  • penase
plural I (noi)
  • penăm
(să)
  • penăm
  • penam
  • penarăm
  • penaserăm
  • penasem
a II-a (voi)
  • penați
(să)
  • penați
  • penați
  • penarăți
  • penaserăți
  • penaseți
a III-a (ei, ele)
  • penea
(să)
  • peneze
  • penau
  • pena
  • penaseră
Intrare: penat
penat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penat
  • penatul
  • penatu‑
  • pena
  • penata
plural
  • penați
  • penații
  • penate
  • penatele
genitiv-dativ singular
  • penat
  • penatului
  • penate
  • penatei
plural
  • penați
  • penaților
  • penate
  • penatelor
vocativ singular
plural
Intrare: penați
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • penați
  • penații
genitiv-dativ singular
plural
  • penați
  • penaților
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pena, penezverb

etimologie:

penat, penaadjectiv

  • 1. În formă de pană. DN
    • 1.1. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Salcâmul are frunzele penate. DLRLC
etimologie:

penați, penațisubstantiv masculin plural

  • 1. (La etrusci și la romani) Zei ai căminului, ai casei; statui ale acestor zei. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Un neam... Vine-n pămîntul italic și-aduce penații din Troia. COȘBUC, AE. 12. DLRLC
    • 1.1. figurat livresc Cămin, casă (părintească). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ne-am restabilit în penații noștri din Schöneberg. CARAGIALE, O. VII 174. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.