3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Pecenegi m. pl. popor de viță turco-tătară, trecu Dunărea pe la mijlocul sec. IX, ocupă între anii 894-1122 Basarabia, Moldova și o parte a Munteniei.

PECENÉG, -ÉGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneágă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg.

peceneg, ~ea [At: XENOPOL, I. R. II, 186 / Pl: ~egi, ~ege și (înv) ~eghi, ~eghe / E: ger Petschenege, fr Petchenègues, rs печенег] 1 smp Popor migrator din familia popoarelor turcice care a migrat prin estul și sud-estul Europei în sec. IX-XI Si: (înv) pacinați. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține acestui popor. 4 a Privitor la pecenegi (1). 5 a Care provine de la pecenegi (1). 6 a Care este specific pecenegilor (1). corectată

PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.

PECENÉG 2, -EÁGĂ, pecenegi, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte din poporul nomad, de origine turcă, migrator în estul și sud-estul Europei în secolele IX-XI.

PECENÉG1, -EÁGĂ, pecenegi, -e, adj. Referitor la pecenegi; al pecenegilor.

PECENÉG1 ~gă (~gi, ~ge) ist. Care aparținea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

PECENÉG2 ~gi m. ist. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi de origine turcică, care la sfârșitul sec. IX-XI au migrat spre țărmul nordic al Mării Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg

PECENÉGĂ f. ist. mai ales art. Limba pecenegilor. [G.-D. pecenegei] /<germ. Petschenége, fr. Petchenegues, rus. peceneg


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pecenég adj. m., s. m., pl. pecenégi; adj. f., s. f. pecenégă, pl. pecenége

pecenégă (limbă) s. f., g.-d. art. pecenégei

pecenég s. m., adj. m., pl. pecenégi; f. sg. pecenégă, g.-d. art. pecenégei, pl. pecenége

pecenégă (limba) s. f., g.-d. art. pecenégei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PECENÉGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

Intrare: pecenegi
pecenegi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: peceneg (adj.)
peceneg1 (adj., f. -egă) adjectiv
adjectiv (A11)
Surse flexiune: NODEX, Ortografic, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peceneg
  • pecenegul
  • pecenegu‑
  • pecene
  • pecenega
plural
  • pecenegi
  • pecenegii
  • pecenege
  • pecenegele
genitiv-dativ singular
  • peceneg
  • pecenegului
  • pecenege
  • pecenegei
plural
  • pecenegi
  • pecenegilor
  • pecenege
  • pecenegelor
vocativ singular
plural
peceneg3 (adj., f. -eagă) adjectiv
adjectiv (A58)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peceneg
  • pecenegul
  • pecenegu‑
  • pecenea
  • peceneaga
plural
  • pecenegi
  • pecenegii
  • pecenege
  • pecenegele
genitiv-dativ singular
  • peceneg
  • pecenegului
  • pecenege
  • pecenegei
plural
  • pecenegi
  • pecenegilor
  • pecenege
  • pecenegelor
vocativ singular
plural
Intrare: peceneg (s.m.)
peceneg2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: NODEX, Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peceneg
  • pecenegul
  • pecenegu‑
plural
  • pecenegi
  • pecenegii
genitiv-dativ singular
  • peceneg
  • pecenegului
plural
  • pecenegi
  • pecenegilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peceneg (adj.)

etimologie:

peceneg, -ă (persoană) pecenegă peceneagă

  • 1. (la) plural Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul secolului IX.
    surse: DEX '09 sinonime: bessi
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparținea acestui popor.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: