8 definiții pentru peaning peanig penig pening


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peaning sn [At: VARLAAM, C. 244 / V: (înv) ~nig, penig, pening / Pl: ~ngi / E: slv пѣнѧгъ, ger Pfennig] (Înv) 1 Monedă a cărei valoare a variat în timp și spațiu, echivalentă uneori cu o groșiță, alteori cu un dinar, cu un talant sau un ban mărunt. 2 (Pgn; lpl) Bani. 3 (Pgn; lpl) Avere în numerar.

PÉNING, peningi, s. m. (Înv.) Ban mărunt, gologan, pitac. – Slav (v. sl. penengŭ < v. germ.).

péning m. (vsl. pĭenengŭ, mgerm. pfenning, ngerm. pfennig). Sec. 17. Gologan. – Și pénig, pféning și pfénig, maĭ ales vorbind de marca germană, care are 100 de pfenigĭ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

péning (péningi), s. m. – Veche monedă divizionară de cupru, gros. – Var. pfeni(n)g. Sl. pĕnegŭ, din germ. Pfenning (Tiktin), cf. sp. penique. Sec. XVII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

peáning, peáningi, s.m. (înv.) 1. monedă a cărei valoare a variat în timp (un talant, o groșiță, un dinar, un ban). 2. (la pl.) avere (în numerar), bani.

Intrare: peaning
peaning
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peanig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
penig
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pening
  • peningul
  • peningu‑
plural
  • peningi
  • peningii
genitiv-dativ singular
  • pening
  • peningului
plural
  • peningi
  • peningilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)