12 definiții pentru pețitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peți + suf. -tor.

pețitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 3v/3 / V: (reg) ~ții~, piții~, piț~ / Pl: ~ori, ~oare / E: peți + -tor] 1 sm (Îvp) Bărbat care cere în căsătorie o femeie. 2 sm Pretendent la căsătorie. 3 sm Mire1. 4-5 smf, a (Persoană) care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia Si: (înv) mijlocitor, pețitoreasă (1), (reg) mânător. 6 sm (Îe) Să ne șadă ~ii Formulă glumeață cu care un musafir este invitat de o gazdă care are fete, să ia loc sau să mai stea. 7 sm (Pex; înv) Pretendent la domnie, la un titlu boieresc, la o demnitate etc. 8 sf Femeie mai în vârstă care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus, pentru a le înlesni căsătoria Si: (îvr) pețitoreasă (2). 9 sm (Reg) Tânăr invitat la o nuntă. 10 smf (Reg) Cumpărător. 11 sma (Buc) Dans popular executat în ritm de horă. 12 sma Melodie după care se execută acest dans.

PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peți + suf. -tor.

PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, s. m. și f. Persoană care pețește. Buna copilă stătu smerită cînd se înfățișă pețitorul cu cererea. GANE, N. I 173. Cum vin în șir cocorii, Venit-au pețitorii: Ieșea din casă unul. Iar celălalt intra. COȘBUC, P. I 278. Nu te, maico, supăra Că și eu m-oi mărita, C-am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat de gazdă să se așeze sau să mai stea. Poftim de mai ședeți, să ne șadă pețitorii. CREANGĂ, A. 10. Cînd Intri în o casă cu fete, trebuie să șezi jos cît de puțin, ca să șadă pețitorii. ȘEZ. II 197.

PEȚITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană trimisă la părinții unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva. /a peți + suf. ~tor

pețitór, -oáre s. Persoană care pețește pentru altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pețitoáre s. f., g.-d. art. pețitoárei; pl. pețitoáre

pețitoáre s. f., g.-d. art. pețitoárei; pl. pețitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEȚITÓR s. (pop.) logoditor, (reg.) mânător, staroste, stărostoi, (Mold. și Bucov.) grăitor, (Transilv.) votru, (înv.) mijlocitor. (~ la o fată de măritat.)

PEȚITÓR s. v. ginere, mire, pretendent.

PEȚITOR s. (pop.) logoditor, (reg.) mînător, staroste, stărostoi, (Mold. și Bucov.) grăitor, (Transilv.) votru, (înv.) mijlocitor. (~ la o fată de măritat.)

pețitor s. v. GINERE. MIRE. PRETENDENT.

Intrare: pețitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pețitoare
  • pețitoarea
plural
  • pețitoare
  • pețitoarele
genitiv-dativ singular
  • pețitoare
  • pețitoarei
plural
  • pețitoare
  • pețitoarelor
vocativ singular
  • pețitoare
  • pețitoareo
plural
  • pețitoarelor

pețitor, -oare pețitoare pețiitor pițiitor pițitor

  • 1. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Buna copilă stătu smerită cînd se înfățișă pețitorul cu cererea. GANE, N. I 173.
      surse: DLRLC
    • Cum vin în șir cocorii, Venit-au pețitorii: Ieșea din casă unul. Iar celălalt intra. COȘBUC, P. I 278.
      surse: DLRLC
    • Nu te, maico, supăra Că și eu m-oi mărita, C-am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit popular masculin Bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Poftim de mai ședeți, să ne șadă pețitorii. CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC
      • Cînd intri în o casă cu fete, trebuie să șezi jos cît de puțin, ca să șadă pețitorii. ȘEZ. II 197.
        surse: DLRLC
  • 2. feminin Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Peți + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09