2 intrări

  • peșchir pichir pischil piscir pișcher pișchir peschir peschiră peștir
  • peșteră peștără peștere peștiră peștire

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peștire sf vz peșteră

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.

peșchir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/15 / V: (îvr) peschir, (reg) peschi sf (înv) ~știr, pichir, pischil, piscir, pișcher, piș~, știr / Pl: ~e / E: tc peșkir] 1 (Îrg) Ștergar. 2 Față de masă. 3 (Reg) Batistă dată de către rudele miresei colăcerilor. 4 (Reg) Năframă. 5 (Îuz; arg) Bancnotă de o sută de lei. 6 (Trs; art) Dans popular care se joacă la nuntă. 7 (Trs; art) Melodie după care se execută peșchirul (6). corectată

peșteră sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 416/15 / V: (înv) ~re, (îrg) ~tără, ~tiră, ~tire / Pl: ~ri și (înv) ~re / E: slv пєщєра] 1 Cavitate naturală, adâncă și mare, formată prin dizolvarea rocilor solubile de către apele de infiltrație Si: cavernă, grotă, (înv) speluncă, (reg) ocnă. 2 (Pex) Vizuină. 3 (Fig) Adăpost. 4 (Fig) Locuință. 5 (Fig) Ascunziș. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Reg; îf peștiră) Groapă adâncă. 8 (Arg) Loc unde se întâlnesc pungașii.

peștir[1] sn vz peșchir corectată

  1. În original, incorect tipărit: peeștir. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă a variantei de față — LauraGellner

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. 1. (Turcism învechit) Prosop, ștergar; șervet. Au luat... una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur, și a treia un peșchir de mătase. CARAGIALE, O. III 73. De are trebuință de cămeșe, de peșchire... [țăranul] cultivă in și cînepă, ține oi și tunde lîna ș-apoi femeia se apucă și toarce, țese și coasă. IONESCU, D. 494. Un peșchir învărgat Peste mare aruncat (Curcubeul). GOROVEI, C. 123. 2. Față de masă. Un peșchir ca hiacintul (= zambila) masa toată o-nvelește. MACEDONSKI, O. I 104. 3. Năframă, maramă. Cum e peșchirul și mundirul, se spune despre o pereche (bărbat și femeie) care se potrivesc bine.

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate adîncă și spațioasă formată în regiunile de calcar, ghips sau sare, prin dizolvarea acestor roci de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. Deodată săgetă un trăsnet despicînd bolțile norilor cu străvuiet prelung de peșteri surpate, C. PETRESCU, A. R. 6. Casa se prefăcu într-o peșteră cu pereții negri ca cerneala. EMINESCU, N. 56. Într-una din peșteri, în munte ripos, Un om oarecare intră curajos. BOLINTINEANU, O. 70.

PÉȘTERĂ ~i f. Cavitate subterană naturală de dimensiuni mari, cu ieșire la suprafață; cavernă; grotă. /<sl. peštera

peșchir n. 1. pânză de șters pe mâini, pe față; 2. maramă (în Olt și Argeș). [Turc. PEŠKIR].

arată toate definițiile

Intrare: peșchir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșchir
  • peșchirul
  • peșchiru‑
plural
  • peșchire
  • peșchirele
genitiv-dativ singular
  • peșchir
  • peșchirului
plural
  • peșchire
  • peșchirelor
vocativ singular
plural
pichir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pischil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piscir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișcher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pișchir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peștir
  • peștirul
plural
  • peștire
  • peștirele
genitiv-dativ singular
  • peștir
  • peștirului
plural
  • peștire
  • peștirelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peschir
  • peschirul
plural
  • peschire
  • peschirele
genitiv-dativ singular
  • peschir
  • peschirului
plural
  • peschire
  • peschirelor
vocativ singular
plural
peschiră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peschi
  • peschira
plural
  • peschire
  • peschirele
genitiv-dativ singular
  • peschire
  • peschirei
plural
  • peschire
  • peschirelor
vocativ singular
plural
Intrare: peșteră
peșteră substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșteră
  • peștera
plural
  • peșteri
  • peșterile
genitiv-dativ singular
  • peșteri
  • peșterii
plural
  • peșteri
  • peșterilor
vocativ singular
plural
peștără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștiră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)