2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peșecher a, smf vz pișicher corectată

PIȘICHÉR, -Ă, pișicheri, -e, s. m. și f. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

pișicher, ~ă a [At: POLIZU / V: (înv) peșc~, peșecher / Pl: ~i, ~e / E: tc pișekâr] (Fam) 1-2 smf, a (Om) șiret, care încearcă să înșele pe alții, care umblă după profituri, care trăiește din șiretlicuri. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul șmecher Si: șmecher, șmecheresc. 4 a (Rar) Care cere abilitate, iscusință pentru a fi realizat Si: ingenios.

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

PIȘICHÉR, pișicheri, s. m. Om șiret, priceput la șmecherii, la învîrteli; șarlatan, sforar. Unii îl făceau pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. ◊ (Adjectival) Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575.

PIȘICHÉR ~i m. Persoană șireată, pricepută la șmecherii; șmecher. /<turc. pișekâr

pișicher a. și m. șiret: dalei, puiu de pișicher! POP. [Turc. PIŠEKIAR, dibaciu (lit. care practică un meșteșug)].

pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pișichér (fam.) adj. m., s. m., pl. pișichéri; adj. f., s. f. pișichéră, pl. pișichére

pișichér s. m., adj. m., pl. pișichéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIȘICHÉR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

PIȘICHÉR adj. v. șiret, șmecher, viclean.

pișicher s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

pișicher adj.v. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN,


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pișichér (pișichéră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pișicher, pișicheri s. m. om glumeț / poznaș

Intrare: pișicher (adj.)
pișicher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișicher
  • pișicherul
  • pișicheru‑
  • pișiche
  • pișichera
plural
  • pișicheri
  • pișicherii
  • pișichere
  • pișicherele
genitiv-dativ singular
  • pișicher
  • pișicherului
  • pișichere
  • pișicherei
plural
  • pișicheri
  • pișicherilor
  • pișichere
  • pișicherelor
vocativ singular
plural
peșecher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșecher
  • peșecherul
  • peșecheru‑
  • peșeche
  • peșechera
plural
  • peșecheri
  • peșecherii
  • peșechere
  • peșecherele
genitiv-dativ singular
  • peșecher
  • peșecherului
  • peșechere
  • peșecherei
plural
  • peșecheri
  • peșecherilor
  • peșechere
  • peșecherelor
vocativ singular
plural
peșcher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșcher
  • peșcherul
  • peșcheru‑
  • peșche
  • peșchera
plural
  • peșcheri
  • peșcherii
  • peșchere
  • peșcherele
genitiv-dativ singular
  • peșcher
  • peșcherului
  • peșchere
  • peșcherei
plural
  • peșcheri
  • peșcherilor
  • peșchere
  • peșcherelor
vocativ singular
plural
Intrare: pișicher (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișicher
  • pișicherul
  • pișicheru‑
plural
  • pișicheri
  • pișicherii
genitiv-dativ singular
  • pișicher
  • pișicherului
plural
  • pișicheri
  • pișicherilor
vocativ singular
  • pișicherule
  • pișichere
plural
  • pișicherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșcher
  • peșcherul
plural
  • peșcheri
  • peșcherii
genitiv-dativ singular
  • peșcher
  • peșcherului
plural
  • peșcheri
  • peșcherilor
vocativ singular
  • peșcherule
  • peșchere
plural
  • peșcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșecher
  • peșecherul
plural
  • peșecheri
  • peșecherii
genitiv-dativ singular
  • peșecher
  • peșecherului
plural
  • peșecheri
  • peșecherilor
vocativ singular
  • peșecherule
  • peșechere
plural
  • peșecherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pișicher, -ă pișicheră peșcher peșecheră peșcheră peșecher

etimologie: