opțiuni
  • info

11 definiții pentru pazvangiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAZVANGIU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.

PAZVANGIU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.

pazvangiu sm [At: DIONISIE, C. 187 / V: (reg) pazma~ / Pl: ~ii / E: pazvant1+ -giu] 1 Ostaș care făcea parte din trupele lui Pazvan-Oglu, care au participat la dese incursiuni de pradă în Țara Românească la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX Vz (înv) pazvantlâu, pazvant1, pazvantoglu. 2 (Pex; înv) Tâlhar. 3 (Reg; îf pazmangiu) Bufon.

PAZVANGIU, pazvangii, s. m. (Învechit) Pazvantliu. Țara nu se mai poate apăra nici de bîntuirile pazvangiilor cari... calcă orașele Olteniei, jefuind case și omorînd oameni, ziua namiaza mare. VLAHUȚĂ, la CADE.

pazvangíŭ și -antlîŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.

pazmangiu sm vz pazvangiu

Pazvangii m. pl. 1. soldații din oastea lui Pazvantoglu; 2. fig. jăfuitori.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pazvangiu (înv.) s. m., art. pazvangiul; pl. pazvangii, art. pazvangiii (desp. -gi-ii)

pazvangiu (înv.) s. m., art. pazvangiul; pl. pazvangii, art. pazvangiii (-gi-ii)

pazvangiu s. m., art. pazvangiul; pl. pazvangii, art. pazvangiii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAZVANGIU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu.

PAZVANGIU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlîu, pazvantoglu.

Intrare: pazvangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pazvangiu
  • pazvangiul
  • pazvangiu‑
plural
  • pazvangii
  • pazvangiii
genitiv-dativ singular
  • pazvangiu
  • pazvangiului
plural
  • pazvangii
  • pazvangiilor
vocativ singular
  • pazvangiule
plural
  • pazvangiilor
pazmangiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pazvangiu, pazvangiisubstantiv masculin

  • 1. învechit Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țara nu se mai poate apăra nici de bîntuirile pazvangiilor cari... calcă orașele Olteniei, jefuind case și omorînd oameni, ziua namiaza mare. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Pazvant + sufix -giu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.