16 definiții pentru pavăză pavăță paveză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pavăză sf [At: MOXA, 375/22 / V: (înv) ~ăță, paveză, pla~, plaveză, povază (A: nct) / Pl: paveze, (înv) ~ze / E: pn pawęż, it pavese] 1 Armă defensivă de diverse forme, precum dreptunghiulară, rotundă, ovală etc. sau mărimi, confecționată din metal, lemn, piele etc. și folosită în Antichitate și în Evul Mediu Si: scut. 2 (Fig) Ajutor. 3 (Fig) Apărare. 4 (Fig) Sprijin. 5 (Fig) Protecție pentru cineva sau ceva. 6 (Înv) Stemă. 7 (Înv) Copcă. 8 (Bot; reg) Jaleș (Stachys germanica). 9 (Bot; reg) Jaleș-de-câmp (Stachys recta).

PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež.

PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra, a feri. A-și pune mâna (drept) pavăză = a-și ridica mâna în dreptul ochilor (pentru a se feri de o lumină puternică, de un pericol etc.). 2. Fig. Ocrotire, apărare, sprijin, protecție. – Din pol. pawež.

PÁVĂZĂ, paveze, s. f. 1. Scut. Mulți aveau topoare cu coada scurtă și paveze ușoare de lemn de tei pentru apărarea capului de săbii. SADOVEANU, O. I 542. Caii pier Și armele răsună pe paveze de fier. BOLINTINEANU, O. 52. Vînătorii de lei... au toți paveze mari, rotunde, din dosul cărora se ascund. ODOBESCU, S. III 119. Scutierii trec acuma Purtînd paveze în mîni. NEGRUZZI, S. II 78. ◊ Expr. A sta pavăză = a apăra. Alții cu pieptul în poartă Pavăză stau vîjîind din oțel. COȘBUC, AE. 41. 2. Fig. (Numai la sg.) Apărare, ocrotire, sprijin. Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte... Cîntămu-i supremul ei cîntec. COȘBUC, P. iII 103. Turnu-Severin cetate întărită odinioară, apărată de-un șanț adînc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea într-o clipală Dunărea, puind-o astfel sub o pavăză de apă din toate părțile. VLAHUȚĂ, R. P. 8.

PÁVĂZĂ ~eze f. 1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă cu care luptătorii își apărau corpul de loviturile inamicului; scut. ◊ A sta ~ a apăra cu nădejde pe cineva sau ceva. 2) fig. Persoană sau obiect care protejează; scut. /<pol. pawež

pavăză f. 1. scut mare ce acopere tot corpul unui pedestru; 2. Bot. jaleș. [It. PAVESE, printr’un intermediar slav].

pávăză f., pl. eze (pol. pawež[a], ceh. pavéza, d. it. pavése și palvése; fr. pavois. V. pavoazez). Scut de bătălie (Vechĭ). Jaleș. – Și -ăță și plav- (după platoșá orĭ it. palvese). Dim. pevecĭoară, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze

pávăză s. f., g.-d. art. pávezei; pl. páveze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁVĂZĂ s. v. armoarii, blazon, emblemă, grijă, jale, jaleș, ocrotire, protecție, stemă.

pavăză s. v. ARMOARII. BLAZON. EMBLEMĂ. GRIJĂ. JALE. JALEȘ. OCROTIRE. PROTECȚIE. STEMĂ.

PAVĂZĂ s. (MIL.) scut, (înv.) aspidă, calcan. (Ostaș cu ~ și suliță.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pávăză (-véze), s. f.1. Scut. – 2. Protecție, apărare. – 3. Plantă (Stachys germanica). – Var. înv. paveză. It. pavese, prin intermediul pol. pawez(a) (Cihac, II, 249; Miklosich, Slaw. Elem., 34; REW 6311), ceh. paveza (Densusianu, GS, VI, 363). – Der. pavățaș (var. pavesar), s. m. (soldat înarmat cu scut).

Intrare: pavăză
substantiv feminin (F21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pavăză
  • pavăza
plural
  • paveze
  • pavezele
genitiv-dativ singular
  • paveze
  • pavezei
plural
  • paveze
  • pavezelor
vocativ singular
plural
pavăță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paveză
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.