4 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.

PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.

paucă1 sf [At: BARONZI, L. 116 / V: (reg) peucă / Pl: ~uce / E: ger Pauke] 1 (Îrg) Timpan Vz tâmpină, tobă. 2 (Mol; îf peucă) Fluier cu care se joacă copiii, făcut dintr-o coajă de salcie, dintr-o frunză de ceapă etc.

poc2 sn [At: PĂCALĂ, M. R. 265 / V: sf paucă sf / Pl: ~uri / E: mg pók] (Trs) Boală la cai care constă din umflături foarte dure la picioare.

poc4 sn [At: ALR II/I, MN 18, 6932/310 / Pl: ~uri / E: cf pocumpăr] 1 (Reg) Favorit pe obraz. 2 (Pex) Muscă.

poc1 i [At: DRĂGHICI, R. 74/5 / V: ~a, (reg) poac / E: fo] (Are; îcr alte interjecții) Cuvânt care redă un: 1 Zgomot înfundat produs de lovirea cu sau de un obiect tare. 2 Zgomot produs de o izbitură (puternică). 3 Zgomot produs de descărcarea unei arme de foc. 4 Zgomot produs de ceva care cade cu putere. 5 Zgomot produs de ceva care plesnește sau crapă. 6 Zgomot produs de bătăile repetate la ușă.

poc3 s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 153 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Nuia.

țoc-în-poc si [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / V: țoc-un-poc (S și: țocunpoc), țocumpoc, țoac-în-poac, țac-în-pac, țeac-un-pac (S și: țeacunpac) / E: ger (mit) Sack und Pack, mg cakompakk] 1 (Reg; Îlav) Cu ~ Cu toate lucrurile pe care le are cineva. 2 (Pex; îal) Cu totul. 3 (Arg; îe) A fi agățat cu ~ A fi prins asupra faptului.

PÁUCĂ, pauce, s. f. (Germanism învechit) Tobă (în formă de ceaun) cu o singură suprafață de percuție și care este acordată; tîmpină. Începură a suna din tobe, din pauce, din trîmbițe și din surle. ODOBESCU, S. I 72. – Pronunțat: pau-că.

POC interj. Onomatopee care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de o descărcătură de armă, de ceva ce plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. V. boc, trosc, pleosc. Ajung în pădure, opresc carul; poc! poc! trosc! se aude în toate părțile și cînd cel dintîi copac a căzut la pămînt... s-aruncă asupră-i și-l urcă în car. SEVASTOS, N. 82. Sloboade pușca și face poc! RETEGANUL, P. III 14. Nici una, nici două, poc cu maiul în capul tîlharului. ȘEZ. III 23.

POC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea a două obiecte tari, de o împușcătură etc.). /Onomat.

paucă f. tâmpină: începură a suna din pauce, din trâmbițe și din surle OD. [Nemț. PAUKE].

poc! int. exprimă sgomotul ce face un corp când lovește pe altul sau când crapă: poc! cu măciuca. [Onomatopee].

páucă f., pl. e (germ. pauke, d. lat. búccina, bucĭum. V. peucă). Vechĭ. Timpină, tarabană.

arată toate definițiile

Intrare: pauca
pauca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: paucă
  • silabație: pau-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paucă
  • pauca
plural
  • pauce
  • paucele
genitiv-dativ singular
  • pauce
  • paucei
plural
  • pauce
  • paucelor
vocativ singular
plural
Intrare: Păuca
Păuca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Păuca
Intrare: poc
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • poc
  • silabație: pau-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paucă
  • pauca
plural
  • pauce
  • paucele
genitiv-dativ singular
  • pauce
  • paucei
plural
  • pauce
  • paucelor
vocativ singular
plural
poac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

paucă

etimologie:

poc paucă poac poca

  • 1. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boc (interj.) pac (interj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ajung în pădure, opresc carul; poc! poc! trosc! se aude în toate părțile și cînd cel dintîi copac a căzut la pămînt... s-aruncă asupră-i și-l urcă în car. SEVASTOS, N. 82.
      surse: DLRLC
    • Sloboade pușca și face poc! RETEGANUL, P. III 14.
      surse: DLRLC
    • Nici una, nici două, poc cu maiul în capul tîlharului. ȘEZ. III 23.
      surse: DLRLC

etimologie: