patriarhie sf [At: MOXA, 380/1 / V: (înv) ~rșie, ~ierhie^[1], ~ierșie / S și: ~rch~ / P: ~tri-ar~ / Pl: ~ii / E: slv патриꙝръхиꙝ, ngr πατριαρχία] 1 (Înv) Funcție de patriarh (9). 2 (Îdt) Patriarhat (2). 3 Timp cât își exercită funcția un patriarh (10). 4 Organizație bisericească ortodoxă sau eterodoxă autocefală, condusă de un patriarh (9). 5 Sediu al patriarhiei (4) Si: (rar) patriarhat (1). 6 Biserică centrală a unei patriarhii (4). 7 Biserică unde slujește un patriarh (9). corectat(ă)

PATRIARHIE, patriarhii, s. f. 1. Organizație administrativă bisericească condusă de un patriarh. 2. Reședința unui patriarh. 3. Biserica centrală a unei patriarhii (1). De-acolo a ieșit Chiru de la biserica Enei... care mai în urmă a ajuns cîntăreț în strana din dreapta la patriarhie. GHICA, S. 56.

PATRIARHIE ~i f. 1) Unitate administrativă bisericească supremă având în frunte un patriarh. 2) Reședința unui patriarh. 3) Biserica centrală a acestei unități administrative. [G.-D. patriarhiei] /<sl. patrijárhija, ngr. patriarhia

patriarhie f. 1. demnitate de patriarh; 2. țară supusă jurisdicțiunii sale; 3. palatul unde rezidă patriarhul.

patriarhíe f. (mgr. patriarhia, vsl. -arhiĭa). Autoritatea de patriarh biblic: a trăi supt patriarhie. Demnitatea de patriarh bisericesc. Timpu cît funcționează un patriarh: în timpu patriarhiĭ luĭ. Sediu, cancelaria patriarhuluĭ: mă duc la patriarhie. Teritoriu supus patriarhuluĭ: patriarhia Antiohiiĭ. – Fals patriarhat (fr. patriarchat), ca și primariat îld. primărie, demnitate de primar.

patriarșie sf vz patriarhie

patrierhie^[1] sf vz patriarhie corectat(ă)

patrierșie sf vz patriarhie

patriarhie (desp. pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile (desp. -hi-i-)

patriarhie (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile

patriarhie s. f. (sil. -tri-ar-), art. patriarhia, g.-d. art. patriarhiei; pl. patriarhii, art. patriarhiile

PATRIARHIE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din București.)

PATRIARHIE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din București.)

patriarhie, patriarhii s. f. 1. (Înv.) Demnitatea sau funcția de patriarh (1); patriarhat (1). 2. Organizație bisericească ortodoxă (sau eterodoxă) autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații; (rar) patriarhat (1). ♦ Patriarhia Română = instituția centrală a Bis. Ortodoxe Române, autocefală și unitară, instituită prin „Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal”, promulgată la 23 februarie 1925 și recunoscută prin tomosul patriarhului ecumenic Vasile II din 30 iulie 1925. Sub raport canonic și administrativ, cuprinde: 4 mitropolii, 5 arhiepiscopii și 8 episcopii, ca eparhii în țară, iar peste hotare: Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din S.U.A. și Canada, cu sediul la Detroit (Michigan), Arhiepiscopia ortodoxă pentru Europa centrală și occidentală, cu sediul la Paris (ambele cuprinzând 29 de parohii ortodoxe), Vicariatul ortodox român de la Vîrșeț (Iugoslavia) și Vicariatul ortodox român de la Gyula (Ungaria). Are sediul la București. 3. Biserica centrală a unei patriarhii. [Var.: (înv.) patriarsie, patrierhie s. f.] – Din sl. patrijarhija, gr. patriarhia.