5 intrări

66 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. Refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. Tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

patina2 vi [At: AGÂRBICEANU, A. 339 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 (D. oameni) A se deplasa pe gheață cu patinele2 prin alunecare. 2 (Pgn) A se deplasa, prin alunecare, pe o suprafață lucie. 3 (D. roțile motoare ale vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A se învârti în gol, fără a se antrena unele pe celelalte. 4 (D. vehicule) A nu putea înainta din cauza roților care se învârtesc pe loc, pe un teren alunecos. 5 (D. roțile vehiculelor, ale angrenajelor etc.) A aluneca pe calea de rulare cu, sau, mai ales, fără învârtire. 6 (D. vehicule) A se deplasa prin alunecarea roților, abătându-se de la direcția de înaintare Si: a derapa. 7 (Teh) A glisa.

patina1 [At: C. PETRESCU, Î. I. 263 / Pzi: ~nez / E: fr patiner] 1 vr (D. obiecte de cupru sau de orice alt metal oxidabil, de piatră, d. construcții, clădiri etc.) A căpăta patină Si: a se învechi, a se oxida, a se rugini. 2 vr (Pan; d. obiecte de îmbrăcăminte) A se uza. 3 vtf (D. obiecte de artă, de metal, de piatră etc.) A trata suprafața cu anumite substanțe, pentru a face să capete patină1.

PATINÁ2, patinez, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roțile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie. 3. (Tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.

PATINÁ, patinez, vb. I. Intranz. 1. A se da pe gheață cu patinele. Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152. ◊ Fig. Tom sosi patinînd pe parchet și finind de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194. 2. (Despre vehicule) A-și învîrti roțile pe loc din cauza lunecușului. Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126. ♦ A se deplasa prin alunecare. Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.

PATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].

PATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheață etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (Tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].

PATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcții de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)

PATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roțile învârtindu-se pe loc. ◊ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)

A PATINÁ2 ~éz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patiner

A PATINÁ1 ~éz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheață; a face patinaj. 2) (despre roțile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderență la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafață netedă și lucioasă. 4) (despre piese de mașini) A aluneca pe suprafața altei piese; a glisa. /<fr. patiner

A SE PATINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patiner

patinà v. a se da pe ghiață cu patine.

PÁTEMĂ s. f. v. patimă.

PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Hristos. Săptămâna Patimilor = săptămâna dinainte de Paști; Săptămâna Mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima.

PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATÍNĂ1 s. f. 1. Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ P. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime. 2. Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii. – Din fr. patine.

PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina2 (1), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare. ◊ Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului. ♦ Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor. – Din fr. patin.

patimă sf [At: HERODOT (1645), 204 / V: (înv) ~ină, ~temă / Pl: ~mi, (rar) ~me / E: ngr πάθημα] 1 (Înv) Nenorocire. 2 (Înv) Necaz. 3 Suferință fizică la care este supus cineva Si: caznă, supliciu, tortură. 4 (Pex) Chin moral Si: (înv) pasiune. 5 (Bis; lpl; șîs săptămâna ~milor) Chinuri îndurate de lisus Hristos în săptămâna premergătoare răstignirii Sale Si: supliciu. 6 (Înv) Boală. 7 (Îvr; îs) ~mile mării Rău de mare. 8 Tendință puternică și nestăpânită însoțită de o preocupare exagerată și obsedantă pentru satisfacerea anumitor dorințe Si: pasiune, (fam) boală. 9 Deprindere rea Si: nărav, viciu, (reg) natură. 10 Iubire intensă, excesivă. 11 Plăcere exagerată. 12 Subiectivism. 13 (Îlav) Cu ~ Pătimaș. 14 (Îe) A cădea în ~ma băuturii (sau a alcoolului, a jocului etc.) A bea, a juca jocuri de noroc etc. în mod excesiv. 15-20 (Ccr) Obiect al unei patimi (8-12).

pati1 sf [At: ODOBESCU, S. II, 301 / Pl: ~ne / E: fr patine] 1 Strat de cocleală care se formează cu timpul pe suprafața obiectelor de cupru sau de aliaje de cupru, de obicei sub acțiunea agenților atmosferici. 2 Strat asemănător cu cel descris mai sus care se formează, cu timpul, pe suprafața unor obiecte de metal, de piatră, a unor clădiri etc. 3 Culoare, aspect mai întunecat pe care-l capătă cu vremea anumite obiecte, clădiri etc. 4 Culoare, lustru care i se dă unui obiect, în scop decorativ, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.

pati2 sf [At: NICA, L. VAM. / V: (reg) patin sn (Pl: ~teni), pant~ / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: fr patin] 1 (Mpl) Obiect de metal format dintr-o șină cu elemente de legătură care o fixează pe talpa ghetelor de patinaj și cu care cineva se deplasează prin alunecare pe gheață Si: (reg) corcie, mâță, pinten. 2 (Șîs ~ cu rotile) Obiect de metal prevăzut cu patru rotile și cu elemente de legătură care le fixează de talpa ghetelor, cu care cineva se deplasează pe sol. 3 (Rar) Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei. 4 (Rar) Schi. 5 (Teh) Piesă prin intermediul căreia un mecanism cu ghidaje poate executa o mișcare alternativă de translație. 6 Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor.

PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ◊ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paști; săptămâna mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima.

PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întuneeîndu-i adesea dreapta judecată (v. pasiune); p. ext. iubire excesivă, pornire nestăpînită (îndeosebi spre ceva rău, v. nărav, viciu); suferință morală. Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frînge Și de durerea altor inimi Învață-mă, stăpîne-a plînge. GOGA, P. 6. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233. ◊ Fig. Vînturile patimilor rătăcesc și ele, aleargă de ici-colo. ANGHEL, PR. 123. ♦ Părtinire, parțialitate; ură. Noi fără patimă vom arăta ceea ce am văzut cu ochii noștri. BĂLCESCU, O. II 236. 2. (Învechit) Suferință fizică, caznă, chin. Se adunase împrejurul lui Ivan tot satul, ca să vadă de patima dracilor. CREANGĂ, P. 306. ◊ (În credința creștină) Patimile Mîntuitorului = suferințele îndurate de Iisus Hristos. Săptămîna patimilor = săptămîna mare. V. mare. De ce nu vă astîmpărați în mănăstire și să vă căutați de suflet, măcar în săptămîna patimilor? CREANGĂ, P. 110. ♦ Boală. Sărmană copilă, Ce patimă grea! M-apuc-o milă Cînd privesc la ea. ALECSANDRI, T. I 209. De bucurie că s-au învrednicit a-și videa pe bietul fiu, putea să cadă în vreo patimă. DRĂGHICI, R. 310. – Variantă: patémă (EMINESCU, O. I 218) s. f.

PATÍNĂ2, patine, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Obiect de metal în formă de șină, care, fixat pe talpa ghetei, este întrebuințat de sportivi spre a se da pe gheață. Mută de pe un braț pe celălalt cureaua patinelor. C. PETRESCU, V. 115. 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism poate executa o mișcare de alunecare pe o șină. ◊ Patină de ascensor = șina pe care alunecă cabina ascensorului, prin intermediul căreia aceasta alunecă pe glisierele de conducere.

PATÍNĂ1 s. f. Strat subțire care se formează cu timpul, sub influența agenților atmosferici, pe suprafața obiectelor de metal, de lemn, de piatră, pe clădiri, pe monumente, dîndu-le aspect de vechime. Argintul s-a învechit și a prins patină. STANCU, D. 488. In minunatul Muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz, care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.

PATÍNĂ2 s.f. Strat subțire care apare sub influența agenților atmosferici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. [Cf. fr. patine, it. patine].

PATÍNĂ1 s.f. 1. (Mai ales la pl.) Piesă, instrument de metal de forma unei șine, montat sau atașat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheață. 2. Piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o șină. [< fr. patin].

PATÍNĂ2 s. f. 1. strat subțire format sub acțiunea factorilor climatici pe suprafața obiectelor sau a construcțiilor de metal, de piatră etc., dându-le un aspect de vechime. 2. strat artificial cu care se acoperă unele obiecte, în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a le proteja de eroziune. (< fr. patine)

PATÍNĂ1 s. f. 1. dispozitiv metalic montat pe talpa ghetei, cu care se poate merge alunecând pe gheață. 2. piesă datorită căreia un mecanism poate aluneca pe o șină. (după fr. patin)

PÁTIMĂ ~e f. 1) Sentiment de afecțiune puternică și durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obișnuință anormală nedirijată de voință și de rațiune; viciu. A avea ~a beției. 3) înv. Suferință fizică la care este supus cineva; caznă. ◊ Săptămâna ~ilor săptămâna dinaintea Paștilor; Săptămâna Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. páthima

PATÍNĂ1 f. 1) Strat subțire de culoare verde care se formează cu timpul pe suprafața obiectelor de bronz sau de aramă ca urmare a procesului de oxidare. 2) Depunere care se formează pe suprafața unor obiecte (de piatră, de lemn) sub influența factorilor atmosferici. /<fr. patine

PATÍNĂ2 ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheață. ◊ ~ cu role patină prevăzută cu rotițe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obișnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mișcări alternative de translație. [G.-D. patinei] /<fr. patin

patimă f. 1. suferință, în special cele îndurate de Isus: săptămâna patimilor, cea dinaintea Paștilor; 2. pasiune, mai ales de un caracter violent și dezordonat: patima jocului, patima beției; 3. părtinire: vorbește cu patimă; 4. boală: patimă de ficat. [Gr. mod.].

patină f. încălțăminte garnisită de desupt cu o lamă de oțel spre a se da pe ghiață (= fr. patin).

pátimă f., pl. ĭ și (rar) e (ngr. páthima, d. vgr. pásho [aor. épathon], sufer. V. pătimesc, pățesc, patos). Suferință, maĭ ales vorbind de a luĭ Iisus Hristos: săptămîna patimilor (cele șapte zile în ainte de Paște). Pasiune, ĭubire excesivă: a ĭubi cu patimă, patima bețiiĭ. Pasiune, ură: a judeca cu patimă. Rar. Boală: patimă de picĭoare.

*patín m. (ca scarpin) și n., pl. e și patínă f., pl. e (fr. patin; it. pattino și páttino). Șină de metal care se fixează pe talpa gheteĭ ca să alunecĭ pe gheață.

*patínă f., pl. e (fr. patine, it. pátina, de orig neșt.). Un fel de cotleală a vechilor obĭecte de bronz, maĭ ales a monetelor (ceĭa ce se obține și pe cale chimică p. a înșela susținînd că-s vechĭ).

*patinéz v. intr. (fr. patiner). Mă daŭ pe gheață cu patinele. Trenu, tranvaĭu patinează, i se învîrtesc roatele în loc saŭ înaintează alunecînd cu roatele oprite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patiná (a ~) vb., ind. prez. 3 patineáză

patiná (a căpăta patină, a se da pe gheață) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. și pl. patineáză

pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi

patínă2 (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei

patínă1 (obiect de metal) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi

patínă (sport) s. f., g.-d. art. patínei; pl. patíne

patínă (strat pe suprafața unui obiect) s. f., g.-d. art. patínei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁTIMĂ s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărți.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. și fam.) pârțag, (pop.) învăț, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfic, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beției.) 6. v. părtinire. 7. v. chin. 8. v. tortură.

PÁTIMĂ s. v. afecțiune, belea, boală, bucluc, dandana, încurcătură, maladie, martiraj, martiriu, mucenicie, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, supliciu.

PATÍNĂ s. cocleală, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)

PATÍNĂ s. v. schi, talpă, tălpig.

PATÍNĂ s. 1. (reg.) corcie, mâță, pinten. (~ pentru alunecat pe gheață.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

PATIMĂ s. 1. ardoare, avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specifică tinereții.) 2. pasiune, (înv.) împătimire. (O iubește cu ~.) 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat in ~ jocului de cărți.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. și fam.) pîrțag, (pop.) învăț, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfie, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beției.) 6. părtinire, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.) 7. chin, durere, încercare, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Ce ~i a avut de îndurat!) 8. calvar, canon, caznă, chin, durere, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (A fost supus la ~i îngrozitoare.)

patimă s. v. AFECȚIUNE. BELEA. BOALĂ. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. MALADIE. MARTIRAJ. MARTIRIU. MUCENICIE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ, NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE. SUPLICIU.

PATI s. 1. (reg.) corcie, mîță, pinten. (~ pentru alunecat pe gheață.) 2. (la pl.) rotile (pl.), scheting.

PATI s. cocleală, (pop. și fam.) verzitură. (~ pe suprafața unui obiect.)

patină s. v. SCHI. TALPĂ. TĂLPIG.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pátimă (pátimi), s. f.1. Pasiune, suferință, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaș, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimește).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PATINĂ dispozitiv metalic instalat sub fuzelajul unei aeronave, utilizat pentru sprijinirea acesteia la contactul cu solul.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a patina la vrăjeală expr. (deț.) a face pe cineva să-și schimbe părerea pe care o are despre un deținut.

a trece pe patină expr. (deț.) a lustrui.

a-l durea la bascheți / la patină expr. (adol.) v. a-l durea în bigă.

Intrare: patina (aluneca)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
Intrare: patina (învechi)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patina
  • patinare
  • patinat
  • patinatu‑
  • patinând
  • patinându‑
singular plural
  • patinea
  • patinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patinez
(să)
  • patinez
  • patinam
  • patinai
  • patinasem
a II-a (tu)
  • patinezi
(să)
  • patinezi
  • patinai
  • patinași
  • patinaseși
a III-a (el, ea)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patina
  • patină
  • patinase
plural I (noi)
  • patinăm
(să)
  • patinăm
  • patinam
  • patinarăm
  • patinaserăm
  • patinasem
a II-a (voi)
  • patinați
(să)
  • patinați
  • patinați
  • patinarăți
  • patinaserăți
  • patinaseți
a III-a (ei, ele)
  • patinea
(să)
  • patineze
  • patinau
  • patina
  • patinaseră
Intrare: patimă
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patimă
  • patima
plural
  • patimi
  • patimile
genitiv-dativ singular
  • patimi
  • patimii
plural
  • patimi
  • patimilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patemă
  • patema
plural
  • patemi
  • patemile
genitiv-dativ singular
  • patemi
  • patemii
plural
  • patemi
  • patemilor
vocativ singular
plural
patină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: patină (obiect)
patină1 (obiect) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pati
  • patina
plural
  • patine
  • patinele
genitiv-dativ singular
  • patine
  • patinei
plural
  • patine
  • patinelor
vocativ singular
plural
Intrare: patină (strat)
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pati
  • patina
plural
genitiv-dativ singular
  • patine
  • patinei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patina (aluneca)

  • 1. intranzitiv (Despre oameni) A se da pe gheață cu patinele (1.); a practica patinajul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Își aminti că n-a patinat de mulți ani. PETRESCU, Î. II 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Tom sosi patinînd pe parchet și ținînd de mînă pe una din cele trei nepoate ale doamnei Elvira. C. PETRESCU, C. V. 194.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre roțile vehiculelor) A se învârti pe loc fără să înainteze.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Camioanele stropite cu noroi patinau și derapau pe șosele. V. ROM. decembrie 1950, 126.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Despre vehicule) A nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare.
      surse: DEX '09 sinonime: derapa
    • 2.2. A se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Trenul se opri brusc, patinînd, cu toate frînele încleștate, C. PETRESCU, C. V. 34.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv tehnică A aluneca pe o piesă de ghidare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: glisa

etimologie:

patina (învechi)

  • 1. reflexiv (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină (1.).
    surse: DEX '98 DEX '09 MDN '00
    • 1.1. A se uza, a se învechi.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină (1.), a da patină (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

patină (obiect)

  • 1. Obiect de metal format dintr-o șină și elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Mută de pe un braț pe celălalt cureaua patinelor. C. PETRESCU, V. 115.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Patină cu role = obiect de metal asemănător cu patina (1.), prevăzut cu patru rotițe și cu elemente de legătură care îl fixează de talpa ghetelor, și care permite deplasarea pe sol în mișcări asemănătoare cu cele de pe patinoar.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. rar Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Patină de ascensor = șină pe care alunecă cabina ascensorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. Organ al mașinilor agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înălțimii de tăiere a plantelor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

patină (strat)

  • 1. (numai) singular Strat subțire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului, prin care acesta capătă la suprafață o pojghiță de carbonat de cupru, de culoare verde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cocleală verzitură 2 exemple
    exemple
    • Argintul s-a învechit și a prins patină. STANCU, D. 488.
      surse: DLRLC
    • În minunatul Muzeu de antichități etrusce... era și o lulea de bronz, care se recomanda mai mult prin frumoasa ei patină (cocleală) verde decît prin forma sa. ODOBESCU, S. II 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influența agenților atmosferici, obiectele sau construcțiile de metal, de lemn, de piatră etc. și care le dă un aspect de vechime.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (numai) singular Strat artificial cu care se acoperă un obiect; culoare, lustru care i se dă unui obiect în scopuri decorative, pentru a crea impresia de vechime sau pentru a-l proteja împotriva coroziunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: