6 definiții pentru passing-shot

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASSING-SHOT, passing-shoturi, s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șót] – Cuv. engl.

PASSING-SHOT s. n. (Tenis) Minge care trece pe lângă adversarul venit la fileu. [Pr.: pásing-șot] – Cuv. engl.

PASSING-SHOT s.n. Lovitură la tenis cu traiectorie foarte întinsă, care trece rapid de adversarul venit la fileu. [Pron. pa-sing-șot. / < engl. passing-shot].

PASSING-SHOT PÁSING-ȘOT/ s. n. (tenis) minge din dreapta, lovită din rever sau dată în diagonală, care trece rapid pe lângă adversarul venit la fileu. (< engl. passing-shot)

passing-shot s. (cuv. engl.; sport) (La tenis) Minge rapidă în diagonală sau în lungul liniei care trece de adversarul venit la fileu ◊ „De cealaltă parte a terenului, Năstase greșește din ce în ce mai mult, ratează servicii, passing-shoturi sau voleuri.” R.l. 20 VII 74 p. 5 [pron pásinșot] (cf. fr. passing-shot; L. Seche în PN 2/74 p. 4 – exemple din 1973; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pássing-shót (angl.) [sh pron. ș] s. n., pl. pássing-shóturi

Intrare: passing-shot
passing-shot substantiv neutru
  • pronunție: pásing-șot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • passing-shot
  • passing-shotul
  • passing-shotu‑
plural
  • passing-shoturi
  • passing-shoturile
genitiv-dativ singular
  • passing-shot
  • passing-shotului
plural
  • passing-shoturi
  • passing-shoturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

passing-shot

  • 1. sport (Tenis) Minge cu traiectorie foarte întinsă, care trece rapid (în diagonală sau în lungul liniei) pe lângă adversarul venit la fileu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DCR2 un exemplu
    exemple
    • De cealaltă parte a terenului, Năstase greșește din ce în ce mai mult, ratează servicii, passing-shoturi sau voleuri. R.l. 20 VII 74 p. 5.
      surse: DCR2

etimologie: