2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.

PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.

PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.

PĂRUÍT s. n. (În tăbăcărie) Faptul de a părui1 (2). – V. părui1.

PĂRUÍT s. n. (În tăbăcărie) Faptul de a părui1 (2). – V. părui1.

părui2 [At: ECONOMIA, 153/25 / Pzi: ~esc / E: par1 + -ui] 1 vt (Îrg) A bate pari1 (1) pentru a împrejmui sau a delimita un teren. 2 vt (Spc) A pune araci de susținere a viei sau a altor plante Si: a arăci. 3-4 vtrr (Trs; d. oameni) A (se) bate cu parul1 (1).

părui1 [At: LB / Pzi: ~esc / E: păr1 + -ui] 1 vt (Tăb) A îndepărta prin procedee chimice părul de pe pieile crude Si: a depila. 2 vt (Îs) Mașină de păruit Mașină care face operația de îndepărtare a părului de pe piele. 3-4 vtrr (Fam) A (se) trage de păr1 (1) Vz flocăi. 5-6 vtrr A (se) bate trăgându-se de păr1 (1). 7-8 vtrr (Pgn) A (se) bate.

păruit2 sn [At: DRLU / P: ~uri / E: părui2] (Înv) 1-3 Păruială2 (1-3).

păruit1 sn [At: PAMFILE – LUPESCU, CROM. 205 / Pl: ~uri / E: părui1] (Fam) 1-5 Păruială1 (1-5). 6 (Pgn) Bătaie. 7 (Reg) Batjocură. corectată

PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.

PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari, a împrejmui (un loc) cu pari.

PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se bate (trăgîndu-se de păr unii pe alții). ◊ (Regional; prin etimologie populară) A se bate cu parul. 2. Tranz. 2. (Tăbăcărie) A îndepărta părul de pe pieile crude prin procedee chimice. (Refl. pas.)Cînd începe a ieși părul din piele... se pîndește, adică se curăță de păr cu cuțitoaia. I. IONESCU, M. 702.

PĂRUÍT1 s. n. Acțiunea de a părui1 (2); îndepărtarea părului de pe pieile crude prin procedee chimice.

PĂRUÍT2 s. n. Acțiunea de a părui2.

A SE PĂRUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi, trăgându-se de păr (unul pe altul); a se flocăi; a se târnui. /păr + suf. ~tor

A PĂRUÍ ~iésc tranz. fam. 1) (piei de animale) A prelucra înlăturând părul sau blana (prin mijloace chimice). 2) A bate trăgând de păr; a flocăi; a târnui. /păr + suf. ~tor

păruì v. 1. a trage de păr, a smulge părul; 2. a se lua de păr, a se încăiera.

păruĭésc v. tr. (d. păr). Fam. Bat trăgînd de păr. V. refl. Bețiviĭ s’aŭ păruit între eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 păruiáscă

păruí (a (se) bate, a curăța de păr, a bate pari) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. păruiáscă

arată toate definițiile

Intrare: părui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părui
  • păruire
  • păruit
  • păruitu‑
  • păruind
  • păruindu‑
singular plural
  • păruiește
  • păruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păruiesc
(să)
  • păruiesc
  • păruiam
  • păruii
  • păruisem
a II-a (tu)
  • păruiești
(să)
  • păruiești
  • păruiai
  • păruiși
  • păruiseși
a III-a (el, ea)
  • păruiește
(să)
  • păruiască
  • păruia
  • părui
  • păruise
plural I (noi)
  • păruim
(să)
  • păruim
  • păruiam
  • păruirăm
  • păruiserăm
  • păruisem
a II-a (voi)
  • păruiți
(să)
  • păruiți
  • păruiați
  • păruirăți
  • păruiserăți
  • păruiseți
a III-a (ei, ele)
  • păruiesc
(să)
  • păruiască
  • păruiau
  • părui
  • păruiseră
Intrare: păruit
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păruit
  • păruitul
  • păruitu‑
  • părui
  • păruita
plural
  • păruiți
  • păruiții
  • păruite
  • păruitele
genitiv-dativ singular
  • păruit
  • păruitului
  • păruite
  • păruitei
plural
  • păruiți
  • păruiților
  • păruite
  • păruitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)