Din totalul de 22 sunt afișate 20 definiții pentru părtini, părtinire   conjugări / declinări

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja pe cineva în dauna altuia, a se purta părtinitor față de cineva, a ține partea cuiva. Să întrebe pe profesor, care, ca străin, nu putea să părtinească, pe nimeni. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a p ă r t i n i; favorizare, protejare a cuiva în dauna altuia. Poruncile mele voi să fie una pentru toată împărăția mea; la mine părtinire nu este scris. ISPIRESCU, U. 219. La masa judecății uitat-ai părtinirea? Norodul ușurat-ai de dări, de asupriri? NEGRUZZI, S. II 187. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod obiectiv, imparțial. Cînd ar vrea să se vadă și el fără părtinire, Ar vedea, cum vede lumea, că nu-i și el fără pată. NEGRUZZI, S. II 303. 2. (Învechit, neobișnuit) Participare. Ce folos puteau trage romînii din părtinirea lor la asemenea lupte între Poartă și Austria? ODOBESCU, S. I 307.

părtiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 părtineáscă

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.)

Părtinire ≠ nepărtinire

A PĂRTINÍ ~ésc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte

PĂRTINÍRE ~i f. v. A PĂRTINI.Fără în mod imparțial. /Din părtini

părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din parte (cf. conteni, mărgini, etc.)].

părtinire f. preferință injustă, parțialitate: părtinirea soartei OD.

*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).

părtiníre f. Acțiunea de a părtini, parțialitate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)