3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

partac s [At: ALR SN IV, h 1126/172 / Pl: nct / E: cf parte, partal] (Reg) Bucată.

PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

pârtac s [At: VICIU, GL. / Pl: nct / E: slv прътъ] (Reg) Petic.

pârțag sn [At: PANN, P. V. II, 99/26 / V: ~ac[1], ~rtăg / Pl: ~uri / E: ctm pârț1 + arțag] 1 (Pfm) Acces de furie. 2-3 (Pfm) Chef (de ceartă sau) de bătaie. 4 (Pex) Capriciu. 5 (Pex) Defect. 6 (Pex) Nărav. 7 (Mol; îf părțac) Bună dispoziție. 8 (Mol; îaf) Hatâr. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PÂRȚÁG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, gust de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.

PÎRȚÁG s. n. (Popular) Capriciu, toană, pornire spre ceartă. V. arțag. Răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine...Cum îi vrea d-ta, cucoane, cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu. ALECSNDRI, T. 236. Din întîmplare Și el fără voia-i un pîrțag mic are, Care în an numai o dată îi vine. PANN, P. V. II 99. Fetișcana... voi să-l sperie și pe acesta, spunîndu-i că are harțag.Nu-i nimic, răspunse liniștit băiatul nostru, că și eu am pîrțag. ȘEZ. I 284. Tot arțagul își găsește pîrțagul (= omul arțăgos își găsește în cele din urmă beleaua). ◊ Expr. A-l apuca (pe cineva) pîrțagul = a-i sări cuiva țandăra.

PÂRȚÁG n. pop. fam. 1) Înclinare spre ceartă (determinată de toane); arțag. ◊ Arțagul își găsește ~ul omul pornit spre ceartă întotdeauna dă de bucluc. 2) Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; moft; naz; capriciu. /pârț + suf. ~ag

pârțag n. furie, mânie cu toane: arțagul își găsește pârțagul PANN. [Derivat din părciu, cu sensul primitiv de țap: lit. săritură de țap: animal cu toane, întocmai ca sinonimul italian capriccio (lit. săritură de țap sau de capră)].

pîrțág n., pl. urĭ (din harțag și infl. de pîrț). Triv. Toane, busunflare fără motiv: a-țĭ veni pîrțagu. V. harțag, hachiță, bîzdîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârțág (pop., fam.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRȚÁG s. v. capriciu, chef, cusur, dar, defect, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, meteahnă, moft, naz, nărav, patimă, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, viciu.

pîrțag s. v. CAPRICIU. CHEF. CUSUR. DAR. DEFECT. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. METEAHNĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. PATIMĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VICIU.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

partác s.n. (reg.) bucată.

pârtác, pârtáce, s.n. (reg.) petic.

Intrare: partac
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partac
  • partacul
  • partacu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • partac
  • partacului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pârtac
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârtac
  • pârtacul
  • pârtacu‑
plural
  • pârtace
  • pârtacele
genitiv-dativ singular
  • pârtac
  • pârtacului
plural
  • pârtace
  • pârtacelor
vocativ singular
plural
Intrare: pârțag
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârțag
  • pârțagul
  • pârțagu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pârțag
  • pârțagului
plural
vocativ singular
plural
pârtăg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârțac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)