3 intrări
18 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
partac s [At: ALR SN IV, h 1126/172 / Pl: nct / E: cf parte, partal] (Reg) Bucată.
PÂRȚAG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, chef de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârtac s [At: VICIU, GL. / Pl: nct / E: slv прътъ] (Reg) Petic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârtăg sn vz pârțag
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârțac sn vz pârțag
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârțag sn [At: PANN, P. V. II, 99/26 / V: ~ac[1], ~rtăg / Pl: ~uri / E: ctm pârț1 + arțag] 1 (Pfm) Acces de furie. 2-3 (Pfm) Chef (de ceartă sau) de bătaie. 4 (Pex) Capriciu. 5 (Pex) Defect. 6 (Pex) Nărav. 7 (Mol; îf părțac) Bună dispoziție. 8 (Mol; îaf) Hatâr. corectat(ă)
- În original, fără accent — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÂRȚAG s. n. (Pop. și fam.) Acces de furie, gust de ceartă; capriciu, toană. – Pârț + suf. -ag.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÎRȚAG s. n. (Popular) Capriciu, toană, pornire spre ceartă. V. arțag. Răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine... – Cum îi vrea d-ta, cucoane, cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu. ALECSNDRI, T. 236. Din întîmplare Și el fără voia-i un pîrțag mic are, Care în an numai o dată îi vine. PANN, P. V. II 99. Fetișcana... voi să-l sperie și pe acesta, spunîndu-i că are harțag. – Nu-i nimic, răspunse liniștit băiatul nostru, că și eu am pîrțag. ȘEZ. I 284. Tot arțagul își găsește pîrțagul (= omul arțăgos își găsește în cele din urmă beleaua). ◊ Expr. A-l apuca (pe cineva) pîrțagul = a-i sări cuiva țandăra.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÂRȚAG n. pop. fam. 1) Înclinare spre ceartă (determinată de toane); arțag. ◊ Arțagul își găsește ~ul omul pornit spre ceartă întotdeauna dă de bucluc. 2) Dispoziție de moment, neașteptată și stranie; moft; naz; capriciu. /pârț + suf. ~ag
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pârțag n. furie, mânie cu toane: arțagul își găsește pârțagul PANN. [Derivat din părciu, cu sensul primitiv de țap: lit. săritură de țap: animal cu toane, întocmai ca sinonimul italian capriccio (lit. săritură de țap sau de capră)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîrțág n., pl. urĭ (din harțag și infl. de pîrț). Triv. Toane, busunflare fără motiv: a-țĭ veni pîrțagu. V. harțag, hachiță, bîzdîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pârțag (pop., fam.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pârțag (pop., fam.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pârțag s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PÂRȚAG s. v. capriciu, chef, cusur, dar, defect, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, meteahnă, moft, naz, nărav, patimă, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, viciu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pîrțag s. v. CAPRICIU. CHEF. CUSUR. DAR. DEFECT. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. METEAHNĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. PATIMĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VICIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
partac s.n. (reg.) bucată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârtac, pârtace, s.n. (reg.) petic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pârțagsubstantiv neutru
-
- Răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine... – Cum îi vrea d-ta, cucoane, cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu. ALECSNDRI, T. 236. DLRLC
- Din întîmplare Și el fără voia-i un pîrțag mic are, Care în an numai o dată îi vine. PANN, P. V. II 99. DLRLC
- Fetișcana... voi să-l sperie și pe acesta, spunîndu-i că are harțag. – Nu-i nimic, răspunse liniștit băiatul nostru, că și eu am pîrțag. ȘEZ. I 284. DLRLC
- Tot arțagul își găsește pârțagul = omul arțăgos își găsește în cele din urmă beleaua. DLRLC
- A-l apuca (pe cineva) pârțagul = a-i sări cuiva țandăra. DLRLC
-
etimologie:
- Pârț + sufix -ag. DEX '98 DEX '09