PART¹, -Ă, parți, -te, adj. Care aparține parților, care se referă la parți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. – Din fr. parthe.

PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

hai¹ i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.

harcea-parcea av [At: TDRG / V: harta-parta / E: tc parça-parça] 1 (Fam; îe) A face (pe cineva sau ceva) ~ A tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți. 2 (Îae) A distruge.

harta-parta sfi, av vz hartaparta block

harta-parta i vz harcea-parcea

partă^2[1] sf vz hartă

părța sf vz părțea

părțea sf [At: DENSUSIANU, Ț. H. 327 / V: ~ța / Pl: ~ele / E: parte + -ea] 1-2 (Șhp) Părticică (1-2). 3-4 (Spc) Bucată (îngustă) de pământ arabil Si: parcelă.

pârtă¹ sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 147 / Pl: ~te / E: nct] (Reg) Povară mai mică pe care o poartă, pe cap femeile.

pârț¹ [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~a, (fam) ~i / Pl: (4) ~uri, (5-7) ~i / E: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 i (Fam; îf pârți; îcr hârți, scârți) Exclamație ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanație gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) bășină, fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmț) Epitet dat unui copil. 8-9 i (Mun; îe) Hârț-~ Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla hârța-~a A pierde vremea.

pârța¹ i vz pârț

pârța² sfs [At: DLR / E: pârț¹] (Reg; art) Dizenterie. corectat(ă)

pârță sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~țe / E: cf pârț¹] (Mun) Femeie ușoară Si: curvă.

pârți i vz pârț¹

❍BEARTĂ¹ (pl. berte) sf. Trans. Băn. (BUD.) (VIC.) = PARTĂ.

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

HARCEA-PARCEA adv. (Familiar, numai în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărîme a sfîșia, a hăcui, a hărtăni. [Ienicerii făcură] într-o clipă pilaf și harcea-parcea pe toți cei ce erau adunați acasă la hogea. La TDRG.

PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe)

HARCEA: ~-parcea adv. În bucățele. ◊ A face ~-parcea a tăia în bucățele; a face mici fărâme; a hăcui. /<turc. parça-parça

PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.

harta-parta (harcea-parcea) adv. rupt în bucăți: să mi-l faceți harta-parta ISP. [Formațiune analogă cu hara-para].

tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].

hárcea-párcea (ea dift.) adv. (turc. parčá-parčá, bucățĭ-bucățĭ, supt infl. unor cuv. ca hondron-bondron ș. a. V. hara-para, parcea). Fam. A face harcea-parcea, a face ferfeniță, a rupe (a tăĭa) în bucățĭ. – Și hárta-párta și hárta-pále (vest).

hárta-pále și hárta-párta, V. harcea-parcea.

pártă f., pl. e saŭ părțĭ (ung. párta). Ban. Colan. Salbă. V. petea.

pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.

tîrța-pîrța, V. pîrț.

harcea-parcea (ferfeniță) (fam.) adv.

!part¹ adj. m., s. m., pl. parți; adj. f. partă, pl. parte

partă (limbă) s. f., g.-d. art. partei

pârț¹ (pop.) interj.

harcea-parcea (fam.) adv.

*part¹ adj. m., pl. parți; f. partă, pl. parte

*partă (limbă) s. f., g.-d. art. partei

pârț¹ (pop.) interj.

harcea-parcea adv.

pârț interj.

harcea-parcea

harcea-parcea.

PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

partă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat.

pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).

harta-parta loc. adv. (reg., înv.) în bucăți, harcea-parcea.

partă, perți, și părți, s.f. (reg.) 1. panglică împodobită cu monede de aur sau de argint sau cu mărgele (legată în păr, pe frunte sau la pălărie); salbă de bani sau de mărgele. 2. cingătoare cu mărgele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei țesături sau pături.

pârtă s.f. (reg.) povară mai mică purtată pe cap de femei.

partă, parte, s.f. – (reg.) Panglică, cingătoare: „Noi când vedem colacu acesta / Gândim că-i stogu’ cu parta” (Memoria, 2004-bis: 1.361). (Maram., Banat). – Din magh. párta „cunună, diademă” (Candrea, cf. DER; Scriban, MDA).

partă, -e, s.f. – Panglică, cingătoare: „Noi când vedem colacu acesta / Gândim că-i stogu cu parta” (Memoria 2004-bis: 1.361). – Din magh. párta „cunună, diademă”.

PÄRT, Arvo (n. 1935), compozitor estonian. Din 1980, stabilit la Viena, apoi la Berlin. Lucrează ca inginer de sunet. Creație inițial într-un stil tradițional, apoi perioadă matematică și serială („Perpetuum Mobile”, „Diagrammid”). Ulterior integrează tradiția, prin tehnici de colaj („Collage teemal Bach”, „Credo”) și evoluează spre un stil sincretic, asociind referințele gregoriene cu sonorități noi („Simfonia a III-a”), într-un profund caracter religios.

Părț/a, -ăilă, -ul v. Pîrț 1, 3, 5.

a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea expr. a bate tare de tot (pe cineva sau ceva).

hai, pârț! expr. (adol., vulg.) pleacă!, fugi!, du-te de-aici!

pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)