5 definiții pentru parcealagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
parcealagiu sm [At: ARHIVA, XXVIII, 74 / Pl: ~ii / E: parcea] (Mun) Parlagiu (1).
parcealagíŭ, V. parlagiu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
parlagíŭ și parcealagiŭ m. (după Șăĭn., d. turc. parlacý, derivat d. parlamak, a toca, a hăcui, care totușĭ, la Ĭusuf, însemna „a străluci”). Forma parcealagiŭ ar indica etim. parcea, parcele, cum arată și turc. parçagy, vînzător de bucățĭ de stofă, și parçalamak, a îmbucăți). Munt. Ajutor de măcelar, acela care spintecă vitele și le împarte în bucățĭ. V. bocciŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PARCEALAGIU s. v. parlagiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
parcealagiu s. v. PARLAGIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: parcealagiu
parcealagiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)