PARADIGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unei părți de vorbire. Un caz puțin deosebit este acela al verbului romînesc «a vrea», «a voi», care amestecă în paradigmă forme de origine latină și forme de origine slavă. GRAUR, F. L. 170. 2. (Învechit) Exemplu, pildă, model. Dacă voi ați fi urmat paradigma acestei istorioare, nu erați să vă plîngeți acum. FILIMON, C. 167.