17 definiții pentru pănură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de-o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănu] – Lat. paenula.

PĂNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de-o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănu] – Lat. paenula.

pănură sf [At: ECONOMIA, 168/12 / V: ponoră, punără / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: ml paenula] 1 Țesătură groasă de casă, făcută din fire de lână, care se folosește mai ales la confecționarea hainelor țărănești Si: aba, postav, (reg) dimie. 2 (Pgn; reg) Țesătură. 3 (Pgn; reg) Stofă. 4 (Reg) Bor la pălărie. 5 (Fig; reg) Fel. 6 (Fig; Trs) Categorie. 7 (Îe) A fi (tot) de-o ~ (cu cineva) A fi la fel, a fi de aceeași categorie cu cineva. 8 (Îvr) Origine.

PĂNURĂ, pănuri, s. f. 1. Postav sau stofă groasă de lînă țesută în casă și bătută la piuă, din care se fac sumane, cioareci etc.; (Munt.) aba, (Olt.) dimie. Gîndul de a se face învățător acolo, în satul lui, îl cuprinse pe deplin. Se și vedea în surtuc de pănură, în mijlocul copiilor plini de veselie. CAMILAR, N. II 373. Am pus la căruțele noastre, după porunca domniei-sale hatmanului, straie de pănură, cojoace și căciuli. SADOVEANU, E. J. 426. La Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații, și se fac multe giguri de sumani, și lăi și de noaten, care se vînd, și pănură și cusute. CREANGĂ, O. A. 56. 2. Fig. (Regional) Fel, soi. Copilul învață la regiment... și alte lucruri de pănura asta. RETEGANUL, la CADE. ◊ Expr. (A fi) de pănura cuiva = (a fi) la fel cu cineva, de același fel, deopotrivă. Se hotărî dară și Toader să facă ca și alții de pănura lui. La TDRG.

PĂNURĂ ~i f. 1) Țesătură groasă de casă (din lână albă) din care se confecționau hainele țărănești; aba; dimie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. pănurii] /<lat. paenula

pănură f. Mold. postav brut: giguri de suman care se vând și pănură și cusute CR. [Lat. PANNULUS].

pănură f., pl. ĭ (lat. páenula, manta de călătorie, chepeneag, ca și suman, care înseamnă și „un fel de postav”. V. telon. Cp. cu pătură). Ban. Trans. Mold. Postav grosolan din care se fac sumane, pantalonĭ, lăvicere ș. a. V. aba.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pănură (pop.) s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri

pănură (pop.) s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri

pănură s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂNURĂ s. v. categorie, fel, gen, material, pânză, soi, stofă, teapă, țesătură.

PĂNURĂ s. aba, dimie, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

pănură s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. MATERIAL. PÎNZĂ. SOI. STOFĂ. TEAPĂ. ȚESĂTURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pănură (pănuri), s. f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Pușcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puțin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 și REW 6514.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pănură, pănure, s.f. – Dimie, postav; pânză țesută (Papahagi, 1925; Giulești). – Lat. paenula „manta de lână cu glugă” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pănură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănură
  • pănura
plural
  • pănuri
  • pănurile
genitiv-dativ singular
  • pănuri
  • pănurii
plural
  • pănuri
  • pănurilor
vocativ singular
plural
ponoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
punără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pănură, pănurisubstantiv feminin

  • 1. popular Aba, dimie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aba dimie
    • format_quote Gîndul de a se face învățător acolo, în satul lui, îl cuprinse pe deplin. Se și vedea în surtuc de pănură, în mijlocul copiilor plini de veselie. CAMILAR, N. II 373. DLRLC
    • format_quote Am pus la căruțele noastre, după porunca domniei-sale hatmanului, straie de pănură, cojoace și căciuli. SADOVEANU, E. J. 426. DLRLC
    • format_quote La Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații, și se fac multe giguri de sumani, și lăi și de noaten, care se vînd, și pănură și cusute. CREANGĂ, O. A. 56. DLRLC
  • 2. figurat regional Fel, soi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fel soi
    • format_quote Copilul învață la regiment... și alte lucruri de pănura asta. RETEGANUL, la CADE. DLRLC
    • chat_bubble A fi de-o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se hotărî dară și Toader să facă ca și alții de pănura lui. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.