4 definiții pentru pantarcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pantarcă sf [At: BĂCESCU, PĂS. 119 / Pl: ~rce / E: ucr пантарка] (Orn; Buc) Bibilică (Numida meleagris).

pantárcă f., pl. e (rut. pantárka). Bucov. Pichire.

píchire și píche (Mold.) și pícură (Bucov.) f., pl. ĭ (d. pic-pic orĭ picat-picat, păcat-păcat, strigătu acesteĭ păsărĭ. Cp. cu it. picchio, cĭocănitoare; rus. pikatĭ, ceh. pikati, a piui). O pasăre galinacee domestică cu penele cenușiĭ închise pătate cu picățele albe rătunde (númida meléagris). Pichirea e mare cît găina și are o creastă foarte dură. Oŭăle eĭ îs mult maĭ dure de cît ale găiniĭ, și de aceĭa se și clocesc în maĭ mult timp (patru săptămînĭ). Ĭa e originară din Africa, dar e aclimatată peste tot pămîntu. În Munt. se numește bibilică, în Olt. cîță, în Bucov. și pantarcă. Spanioliĭ o numesc pintada, adică „pictată”, din cauza regularitățiĭ picățelelor eĭ. După mitologia grecească pichirile-s surorile erouluĭ Meleagru, pe care ele l-aŭ plîns așa de mult la moarte, în cît Diana, de milă, le-a prefăcut în pichirĭ, ĭar picățelele albe și rătunde de pe penele lor reprezentă lacrămile pe care le-aŭ vărsat ele.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pantárcă, pantárce, s.f. (reg.) bibilică, pichere, câță.

Intrare: pantarcă
pantarcă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pantarcă
  • pantarca
plural
  • pantarce
  • pantarcele
genitiv-dativ singular
  • pantarce
  • pantarcei
plural
  • pantarce
  • pantarcelor
vocativ singular
plural