PANOU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de baschet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosit la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau.

panou sn [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 9 / Pl: ~uri / E: fr panneau] 1 Planșă, tăblie de lemn, de tablă, de carton etc., de mărimi variate, pe care se scriu sau se lipesc lozinci, afișe etc. 2 (Îs) ~ de comandă Placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine, ale unei nave etc. 3 (Mil; șîs ~ de tragere) Țintă în formă de panou (1), pe care sunt trasate cercuri concentrice și care este folosită pentru trageri. 4 (Spt) Placă dreptunghiulară din lemn sau din material plastic, pe care este fixat coșul de baschet. 5 Element de construcție în formă de perete plin sau alcătuit din bare, care are grosimea mică și e asamblat de obicei cu alte elemente asemănătoare, pentru a forma un sistem tehnic, o construcție etc. 6 (Min; îs) ~ de exploatare Porțiune dintr-un câmp de exploatare cuprinsă între două galerii.

PANOU, panouri, s. n. 1. Planșă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. ◊ (Ieșit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidențiate în muncă. 2. Porțiune (plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de rest prin fâșii de altă culoare, cu alt aspect, din alt material etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă și de măsură ale unei mașini, ale unei uzine, ale unui vapor etc.; tablou de comandă. 3. Placă de lemn pe care este fixat coșul la jocul de baschet. 4. (În sintagma) Panou de tragere (sau de tir) = pânză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sunt trasate cercuri concentrice sau diverse figuri, folosită ca țintă la exercițiile sau la concursurile de tragere. 5. Element de construcție în formă de perete plin sau constituit din arce, cu grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, întrebuințat la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, la asamblarea cu alte elemente asemănătoare pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție, un sistem tehnic etc. – Din fr. panneau.

PANOU, panouri, s. n. 1. Planșă mare de lemn sau de carton pe care se lipesc afișe, se scriu lozinci etc. Iată-acum aleea de onoare A celor ce sînt azi fruntași în muncă. Drumețul trece-ncet printre panouri. D. BOTEZ, F. S. 40. ◊ Panou de onoare = tablou pe care sînt prezentați cei care s-au distins în muncă. 2. (În expr.) Panou portabil = nume dat uneori picturilor de șevalet; tablou. 3. Porțiune (de obicei plană) din suprafața unei construcții sau a unui element de construcție, limitată de muluri, de fîșii de altă culoare sau făcute din alt material, ori colorată altfel decît porțiunile învecinate. JȘ Panou de comandă = placă de marmură sau de bachelită, pe care sînt centralizate toate dispozitivele de comandă de la mecanismul unei mașini, al unei uzine, al unui vapor etc.; tablou de comandă. ♦ (Sport) Tablă de lemn așezată perpendicular pe terenul de joc cu ajutorul unor suporți și pe care e fixat coșul la jocul de baschet. ◊ Panou de tragere (sau de tir) = pînză întinsă pe un cadru de lemn, pe care sînt trasate cercuri concentrice, servind ca țintă la exercițiile de tragere. 4. Piesă de lemn, de metal, de piatră etc. care are grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni, folosită la căptușirea unor elemente de construcție, la susținerea unor aparate, a unor inscripții etc. ♦ Element de construcție în formă de perete relativ subțire și care este asamblat de obicei cu alte elemente asemănătoare, pentru a forma o piesă, un dispozitiv, o construcție sau un sistem tehnic.

PANOU s.n. 1. Planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi și folosită pentru afișaj etc. ◊ Panou de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții etc. 2. Porțiune a unui perete sau a unui tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, de stucatură sau de pictură; (p. ext.) tablou sau țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. Tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ Panou de tragere = țintă în formă de panou (1), folosită pentru trageri. 4. Element de construcție plin sau alcătuit din bare, folosit la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = porțiune dintr-un cîmp de exploatare cuprinsă între două galerii. [< fr. panneau].

PANOU s. n. 1. planșă, tablă de lemn, de carton etc. fixată pe un perete sau pe suporturi, pentru afișaj. ♦ ~ de comandă = placă de marmură, de bachelită etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comandă ale unei mașini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii și informații despre evidențiații unei întreprinderi, instituții. 2. porțiune a unui perete sau tavan despărțită de rest prin elemente de sculptură, stucatură ori pictură; (p. ext.) tablou, țesătură artificială fixată ca decorație pe un perete despărțitor. 3. tablă mare în fața căreia este fixat coșul de baschet. ♦ ~ de tragere = țintă în formă de panou (1), pentru trageri. 4. element de construcție plin sau din bare, la căptușirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

PANOU ~ri n. 1) Suprafață plană (de lemn, de metal, de stofă etc.) servind pentru afișarea unor informații (afișe, anunțuri, avize, lozinci etc.). 2) Suport de lemn al unui tablou. 3) Prefabricat folosit la construirea clădirilor. 4) Placă de lemn pe care este fixat coșul de baschet. 5): ~ de comandă placă pe care sunt instalate dispozitivele de comandă ale unui sistem tehnic. /<fr. panneau

*panóŭ n., pl. urĭ (fr. panneau). În arhitectură (tîmplărie orĭ argintărie), orĭ-ce parte care prezentă o suprafață ornată și îngrădită de marginĭ.

afiș-panou s. n. Afiș de dimensiuni mari ◊ „Afișele-panou realizate de Pavoazarea Capitalei.” Sc. 11 I 62 p. 1 (din afiș + panou)

panou s. n., art. panoul; pl. panouri

panou s. n., art. panoul; pl. panouri

panou s. n., art. panoul; pl. panouri

panou, -nouri.

PANOU s. 1. v. afișier. 2. panou de comandă v. tablou de comandă.

PANOU s. 1. afișier, avizier. (Rezultatele se află la ~.) 2. (TEHN.) panou de comandă = tablou de comandă.

panou (panouri), s. n. – Planșă, tablă, tăblie. Fr. panneau.

PANOU² material textil de formă dreptunghiulară utilizat pentru semnalizare sau comunicare cu o aeronavă aflată în aer în cazul că aceasta nu posedă aparatură radio sau este defectă, după un cod dinainte stabilit. Panourile întinse pe sol au culoarea albă pe timp de vară și roșie iarna (pe zăpadă).

PANOU¹ unitate componentă a voalurii unei parașute tip calotă sferică sau cu fante, de formă trapezoidală. Parașutele principale au 28 de panouri, iar cele de rezervă 24 (de regulă).