6 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bănăta v vz pănăta

panăt sn [At: REV. CRIT. III, 163 / Pl: penete / E: pvb pănăta] (Reg) Chin.

pănat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 70 / Pl: ~ați, ~e / E: pană1] (Mar) Înflorit.

pănăta v [At: PSALT. SCH. 527/12 / V: bă~ / Pzi: panăt, ~tez / E: ml paenitere] (Înv) 1 vi A pătimi. 2-3 vir (Trs) A (se) plânge.

păraț sn [At: PSALT. 286 / V: pănaț / Pl: ~uri / E: ml palatium] (Atm; înv) Palat2 (1)

PANÁ vb. I. tr. A trece prin făină, ou și pesmet, brânza, carnea, legumele și a le prăji în grăsime; a pregăti (un aliment) pane. [< fr. paner].

PANÁ vb. tr. a trece prin făină, ou și pesmet cașcavalul, carnea, legumele și a le prăji în grăsime. (< fr. paner)

1) pánăt n., pl. penete (d. panăt 2). Vechĭ. Chin, suferință.

2) pánăt (și -téz?), a pănăta v. intr. (lat. poenitére, a regreta). Vechĭ. Sufer chinurĭ grele. – Și a părătá. Azĭ (Hațeg) a să pănăta și (Pădurenĭ) a să bănăta (infl. de bănat), a suferi, a se văita.

păráț n., pl. urĭ (lat. palatium, care a luat în popor înțelesu luĭ palatum. V. palat și părătuș). Vechĭ. Ceru guriĭ, palat. – Pintr’o greșeală de copist, și pănáț. După Tkt. păraț e greșit. Din palatium, de altfel, s’a putut face și păraț (ca scala-scară), și pănaț (ca assimilis-asemenea).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

paná vb., ind. prez. 1 sg. panéz, 3 sg. și pl. paneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂNĂTÁ vb. v. îndura, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.

PĂRÁȚ s. v. bolta palatină, cerul-gurii, palat.

pănăta vb. v. ÎNDURA. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.

păraț s. v. BOLTĂ PALATINĂ. CERUL-GURII. PALAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pănătá (-..., át), vb. – A suferi, a pătimi. Lat. poenĭtēre (Candrea-Dens., 1319; Tiktin; REW 6630). Sec. XVI.

păráț (-țuri), s. n. – Cerul-gurii, palat. – Mr. pănat. Lat. pălātum (Candrea-Dens., 1330; REW 6160), cu sing. reconstituit după pl. (după Tiktin, din lat. palatium, confundat cu palatum). – Der. (îm)părătuș, s. m. (omușor, uvulă), cuvînt care lipsește numai în Munt. (ALR, I, 33).

arată toate definițiile

Intrare: panat
panat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panat
  • panatul
  • panatu‑
  • pana
  • panata
plural
  • panați
  • panații
  • panate
  • panatele
genitiv-dativ singular
  • panat
  • panatului
  • panate
  • panatei
plural
  • panați
  • panaților
  • panate
  • panatelor
vocativ singular
plural
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • panare
  • panarea
plural
  • panări
  • panările
genitiv-dativ singular
  • panări
  • panării
plural
  • panări
  • panărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pana
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pana
  • panare
  • panat
  • panatu‑
  • panând
  • panându‑
singular plural
  • panea
  • panați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panez
(să)
  • panez
  • panam
  • panai
  • panasem
a II-a (tu)
  • panezi
(să)
  • panezi
  • panai
  • panași
  • panaseși
a III-a (el, ea)
  • panea
(să)
  • paneze
  • pana
  • pană
  • panase
plural I (noi)
  • panăm
(să)
  • panăm
  • panam
  • panarăm
  • panaserăm
  • panasem
a II-a (voi)
  • panați
(să)
  • panați
  • panați
  • panarăți
  • panaserăți
  • panaseți
a III-a (ei, ele)
  • panea
(să)
  • paneze
  • panau
  • pana
  • panaseră
Intrare: panăt
panăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pănat
pănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănat
  • pănatul
  • pănatu‑
  • păna
  • pănata
plural
  • pănați
  • pănații
  • pănate
  • pănatele
genitiv-dativ singular
  • pănat
  • pănatului
  • pănate
  • pănatei
plural
  • pănați
  • pănaților
  • pănate
  • pănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: pănăta
verb (V61)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • panătă
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • panăt
(să)
  • panăt
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • paneți
(să)
  • paneți
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • panătă
(să)
  • panete
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănăta
  • pănătare
  • pănătat
  • pănătatu‑
  • pănătând
  • pănătându‑
singular plural
  • pănătea
  • pănătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pănătez
(să)
  • pănătez
  • pănătam
  • pănătai
  • pănătasem
a II-a (tu)
  • pănătezi
(să)
  • pănătezi
  • pănătai
  • pănătași
  • pănătaseși
a III-a (el, ea)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănăta
  • pănătă
  • pănătase
plural I (noi)
  • pănătăm
(să)
  • pănătăm
  • pănătam
  • pănătarăm
  • pănătaserăm
  • pănătasem
a II-a (voi)
  • pănătați
(să)
  • pănătați
  • pănătați
  • pănătarăți
  • pănătaserăți
  • pănătaseți
a III-a (ei, ele)
  • pănătea
(să)
  • pănăteze
  • pănătau
  • pănăta
  • pănătaseră
bănăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: păraț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păraț
  • părațul
  • părațu‑
plural
  • părațuri
  • părațurile
genitiv-dativ singular
  • păraț
  • părațului
plural
  • părațuri
  • părațurilor
vocativ singular
plural
pănaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)