panar s [At: DLR / A: nct / Pl: nct / E: nct] (Reg) Floare albă de grădină nedefinită mai îndeaproape.

panariu sm vz pănar

pănar sm [At: COMAN, GL. / V: panariu / Pl: ~i / E: pană¹ + -ar] (Bot) 1 (Trs; Ban) Salcâm (Robinia pseudacacia). 2 (Reg; îf penari) Liliac (Syringa vulgaris).

pâinar sm [At: POLIZU / V: (înv) ~ner, (reg) pân~ / Pl: ~i / E: pâinar + -ar] 1 (Înv) Brutar. 2 (Olt; îf pânar; dep) Om pe care nu-l interesează decât câștigul pâinii. 3 (Bot; reg; îf pânar) Salcâm (Robinia pseudacacia).

pâiner sm vz pâinar

pânar sm vz pâinar

penari^[1] sm vz pănar

pâinar m. vânzător de pâine. [Lat. PANARIUS].

pîĭnár, pîĭne, V. pînar, pîne.

pînár m. (d. pîne saŭ lat. panarius). Mold. Rar. Pitar, brutar, maĭ ales vorbind de cel ce vinde pîne. – Și pîner. În Munt. pîĭnar.

PĂNAR s. v. salcâm.

PÂINAR s. v. brutar.

pănar s. v. SALCÎM.

pîinar s. v. BRUTAR.

pănar, pănari, s.m. (reg.) 1. salcâm, mălin. 2. liliac (floare, plantă).

pâinar, pâinari, s.m. (înv.) 1. brutar. 2. epitet depreciativ pentru un om interesat doar de câștigul pâinii zilnice. 3. (reg.) salcâm.