palustru, ~ă a [At: FONTANIN, C. 109/18 / Pl: ~ri, ~re / E: fr palustre] (Asr) 1 De baltă. 2 Din regiunea bălților. 3 Băltos. 4 (Îs) Friguri ~re Paludism. 5 (Rar; îs) Locuințe ~re Locuințe lacustre.

PALUSTRU, -Ă, paluștri, -stre, adj. De baltă, din regiunea sau de pe malurile bălților. ◊ Friguri palustre = malarie. Frigurile palustre sînt legate de prezența oarecăror formațiuni ameboide în sînge. BABEȘ, O. A. I 334. Cîmpul viran dătător de friguri palustre. ANGHEL-IOSIF, M. II 98. Locuințe palustre = (în trecutul îndepărtat) case construite pe lacuri.

PALUSTRU, -Ă adj. De (la) baltă, din regiunea bălților. ♦ Friguri palustre = malarie. [Cf. fr. palustre, lat. paluster].

PALUSTRU, -Ă adj. de baltă. ♦ friguri ~e = malarie. (< fr. palustre, lat. palustris)

PALUSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care ține de regiunea bălților; de baltă. Iarbă ~stră. ◊ Friguri ~stre malarie. /<fr. palustre, lat. palustris

palustru a. care trăește, crește în bălți: locuințe, plante palustre.

*palústru, -ă adj. (lat. paluster și palustris, d. palus, -údis, baltă, mlaștină. V. pădure). De baltă, de mlaștină: frigurĭ, plante palustre. Băltos: teren palustru. V. lacustru.

palustru adj. m., pl. paluștri; f. palustră, pl. palustre

palustru adj. m., pl. paluștri; f. palustră, pl. palustre

palustru adj. m., pl. paluștri; f. sg. palustră, pl. palustre

palustru, -stră; -ștri, -stre.

PALÚSTRU, -Ă (< fr., lat.) adj. De baltă, din regiunea bălților. ◊ Friguri palustre = malarie, paludism. ◊ Locuință p. v. lacustru. ◊ Vegetație p. = vegetație care se dezvoltă pe terenuri acoperite cu un strat de apă puțin adânc sau pe soluri foarte umede, de obicei în jurul lacurilor și bălților sau pe malul apelor cu curgere lentă. Rădăcinile, rizomii și partea inferioară a tulpinii se află de multe ori sub apă, dar cea mai mare parte a tulpinii, frunzele și organele florifere se înaltă deasupra apei. Printre cele mai reprezentative specii se numără: stuful, papura, unele specii de rogoz și pipirig, buzduganul de baltă.