21 de definiții pentru palincă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALINCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: palincă.Var.: pălincă s. f.] – Din magh. pálinka.

palincă1 sf [At: LB / V: păl~ / A și: pal~ / Pl: ~nci / E: mg pálinka, ucr палинка] (Trs; Ban) 1 Rachiu. 2 (Prc) Țuică. 3-4 Cantitate de rachiu sau de țuică dintr-un pahar, dintr-o cinzeacă etc.

palincă2 sf [At: I. CR. III, 378 / V: păl~ / Pl: ~nci / E: cf palancă2] (Mol) 1 Mămăligă mică și moale. 2 (Îf pălincă) Turtă făcută din făină de porumb învelită în foi de porumb și coaptă în vatră, sub cenușă Si: (reg) bulcă, sfârleică.

PALINCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: palincă.Var.: pălincă s. f.] – Din magh. pálinka.

PALINCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de altul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălincă s. f.

palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.

PĂLINCĂ s. f. v. palincă.

pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].

pălíncă f., pl. ĭ (poate d. pelincă, fiind-că se pune pe o frunză de hrean). Fc. Bulcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

palincă s. f., g.-d. art. palincii; (porții; sorturi) pl. palinci

palincă (băutură) s. f., g.-d. art. palincii; (sorturi, porții) pl. palinci

palincă s. f., g.-d. art. palincii; (sorturi, porții) pl. palinci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

palincă2, palinci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.

palincă1, palinci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.

pălincă, pălinci, (palincă), s.f. – (reg.) Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă: „Pălincuță, be-te-aș bine, / Nu te-aș be cu sie cine” (Bilțiu, 2006: 99). Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALRRM, 1971: 461). – Din magh. pálinka „rachiu” (DEX, MDA) < srb. palinka < paliti „a arde” (Scriban, Șăineanu).

pălincă, -i, s.f. – Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă. Termenul nu e specific în Maramureșul istoric (atestat doar în Săpânța și Rona). E mai frecvent în Chioar și Codru (ALR 1971: 461). – Din magh. pálinka (DEX).

Intrare: palincă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palincă
  • palinca
plural
  • palinci
  • palincile
genitiv-dativ singular
  • palinci
  • palincii
plural
  • palinci
  • palincilor
vocativ singular
plural
pălincă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălincă
  • pălinca
plural
  • pălinci
  • pălincile
genitiv-dativ singular
  • pălinci
  • pălincii
plural
  • pălinci
  • pălincilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

palincă, palincisubstantiv feminin

  • 1. regional (numai) singular Rachiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rachiu diminutive: pălincuță
    • format_quote Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de altul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. DLRLC
  • 2. Sortiment, porție de palincă. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.