3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALAVRAGÍ vb. IV v. pălăvrăgi.

PALAVRAGÍ vb. IV v. pălăvrăgi.

PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragí vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv).

PĂLĂVRĂGÍ, pălăvrăgesc, vb. IV. Intranz. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. [Var.: palavragí vb. IV] – Din palavragiu (derivat regresiv).

PĂLĂVRĂGÍT s. n. (Rar) Pălăvrăgeală. – V. pălăvrăgi.

PĂLĂVRĂGÍT s. n. (Rar) Pălăvrăgeală. – V. pălăvrăgi.

palavragi v vz pălăvrăgi

pălăvrăgi v [At: REBREANU, R. I, 238 / V: palav~ / Pzi: ~ăgesc / E: drr palavragiu] 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanță Si: a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi1. 2 A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni.

pălăvrăgit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: pălăvrăgi] (Reg) 1-2 (Om) care pălăvrăgește Si: (reg) pălăvrit2 (1-2).

PALAVRAGÍ, palavragesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma pălăvrăgi) A spune palavre, a sta de vorbă despre lucruri lipsite de importanță; a flecări, a trăncăni. Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. ◊ Fig. Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. ◊ Tranz. Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. – Variantă: pălăvrăgi vb. IV.

PĂLĂVRĂGÍ vb. IV v. palavragi.

PALAVRAGÍ, palavragesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune palavre; a flecări. [Var.: pălăvrăgí vb. IV] – Din palavragiu.

PĂLĂVRĂGÍ vb. IV. v. palavragi.

A PĂLĂVRĂGÍ ~ésc intranz. A spune palavre; a vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a bârfi. /Din palavragiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pălăvrăgí (a ~) (fam.) (-lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgésc, imperf. 3 sg. pălăvrăgeá; conj. prez. 3 să pălăvrăgeáscă

pălăvrăgít (fam.) (-lă-vră-) s. n.

pălăvrăgí vb. (sil. -vră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgésc, imperf. 3 sg. pălăvrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pălăvrăgeáscă

pălăvrăgít s. n. (sil. -vră-)

palavragi (conj. palavragească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLĂVRĂGÍ vb. v. flecări.

PĂLĂVRĂGÍT s. v. flecăreală.

PĂLĂVRĂGÍT s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

PĂLĂVRĂGI vb. a flecări, a îndruga, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ întreaga zi.)

arată toate definițiile

Intrare: palavragit
palavragit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palavragit
  • palavragitul
  • palavragitu‑
  • palavragi
  • palavragita
plural
  • palavragiți
  • palavragiții
  • palavragite
  • palavragitele
genitiv-dativ singular
  • palavragit
  • palavragitului
  • palavragite
  • palavragitei
plural
  • palavragiți
  • palavragiților
  • palavragite
  • palavragitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pălăvrăgi
  • silabație: pă-lă-vră-gi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălăvrăgi
  • pălăvrăgire
  • pălăvrăgit
  • pălăvrăgitu‑
  • pălăvrăgind
  • pălăvrăgindu‑
singular plural
  • pălăvrăgește
  • pălăvrăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălăvrăgesc
(să)
  • pălăvrăgesc
  • pălăvrăgeam
  • pălăvrăgii
  • pălăvrăgisem
a II-a (tu)
  • pălăvrăgești
(să)
  • pălăvrăgești
  • pălăvrăgeai
  • pălăvrăgiși
  • pălăvrăgiseși
a III-a (el, ea)
  • pălăvrăgește
(să)
  • pălăvrăgească
  • pălăvrăgea
  • pălăvrăgi
  • pălăvrăgise
plural I (noi)
  • pălăvrăgim
(să)
  • pălăvrăgim
  • pălăvrăgeam
  • pălăvrăgirăm
  • pălăvrăgiserăm
  • pălăvrăgisem
a II-a (voi)
  • pălăvrăgiți
(să)
  • pălăvrăgiți
  • pălăvrăgeați
  • pălăvrăgirăți
  • pălăvrăgiserăți
  • pălăvrăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălăvrăgesc
(să)
  • pălăvrăgească
  • pălăvrăgeau
  • pălăvrăgi
  • pălăvrăgiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • palavragi
  • palavragire
  • palavragit
  • palavragitu‑
  • palavragind
  • palavragindu‑
singular plural
  • palavragește
  • palavragiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • palavragesc
(să)
  • palavragesc
  • palavrageam
  • palavragii
  • palavragisem
a II-a (tu)
  • palavragești
(să)
  • palavragești
  • palavrageai
  • palavragiși
  • palavragiseși
a III-a (el, ea)
  • palavragește
(să)
  • palavragească
  • palavragea
  • palavragi
  • palavragise
plural I (noi)
  • palavragim
(să)
  • palavragim
  • palavrageam
  • palavragirăm
  • palavragiserăm
  • palavragisem
a II-a (voi)
  • palavragiți
(să)
  • palavragiți
  • palavrageați
  • palavragirăți
  • palavragiserăți
  • palavragiseți
a III-a (ei, ele)
  • palavragesc
(să)
  • palavragească
  • palavrageau
  • palavragi
  • palavragiseră
Intrare: pălăvrăgit
pălăvrăgit substantiv neutru adjectiv
  • silabație: -vră-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăvrăgit
  • pălăvrăgitul
  • pălăvrăgitu‑
  • pălăvrăgi
  • pălăvrăgita
plural
  • pălăvrăgiți
  • pălăvrăgiții
  • pălăvrăgite
  • pălăvrăgitele
genitiv-dativ singular
  • pălăvrăgit
  • pălăvrăgitului
  • pălăvrăgite
  • pălăvrăgitei
plural
  • pălăvrăgiți
  • pălăvrăgiților
  • pălăvrăgite
  • pălăvrăgitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pălăvrăgi palavragi

  • 1. A spune lucruri fără importanță, a vorbi mult și fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări trăncăni 3 exemple
    exemple
    • Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294.
      surse: DLRLC
    • figurat Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27.
      surse: DLRLC

etimologie: