palavragi v vz pălăvrăgi

pălăvrăgi v [At: REBREANU, R. I, 238 / V: palav~ / Pzi: ~ăgesc / E: drr palavragiu] 1 A discuta despre lucruri lipsite de importanță Si: a flecări, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri (1), a pichirisi¹. 2 A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni.

pălăvrăgit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: pălăvrăgi] (Reg) 1-2 (Om) care pălăvrăgește Si: (reg) pălăvrit² (1-2).

PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma pălăvrăgi) A spune palavre, a sta de vorbă despre lucruri lipsite de importanță; a flecări, a trăncăni. Vă întîlneați tot grupul în colțul străzii tale ca să vi se pară drumul mai scurt și pălăvrăgeați și chiar vă zbenguiați. PAS, Z. I 294. ◊ Fig. Pălăvrăgea un graur, prindeau copacii grai. LESNEA, I. 140. ◊ Tranz. Pe cînd înaintam astfel spre otacul nostru de sară, pălăvrăgind vrute și nevrute, se juca între mine, căruțaș și prietenul meu Panaite o comedioară de oarecare haz. SADOVEANU, O. L. 27. – Variantă: pălăvrăgi vb. IV.

PĂLĂVRĂGI vb. IV v. palavragi.

PALAVRAGI, palavragesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A spune palavre; a flecări. [Var.: pălăvrăgi vb. IV] – Din palavragiu.

PĂLĂVRĂGI vb. IV. v. palavragi.

A PĂLĂVRĂGI ~esc intranz. A spune palavre; a vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a bârfi. /Din palavragiu

pălăvrăgi (a ~) (fam.) (desp. -lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, 3 sg. pălăvrăgește, imperf. 1 pălăvrăgeam; conj. prez. 1 sg. să pălăvrăgesc, 3 să pălăvrăgească

pălăvrăgit (fam.) (desp. -lă-vră-) s. n.

pălăvrăgi (a ~) (fam.) (-lă-vră-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 să pălăvrăgească

pălăvrăgit (fam.) (-lă-vră-) s. n.

pălăvrăgi vb. (sil. -vră-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălăvrăgesc, imperf. 3 sg. pălăvrăgea; conj. prez. 3 sg. și pl. pălăvrăgească

pălăvrăgit s. n. (sil. -vră-)

palavragi (conj. palavragească)

PĂLĂVRĂGI vb. v. flecări.

PĂLĂVRĂGIT s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

PĂLĂVRĂGIT s. v. flecăreală.

PĂLĂVRĂGI vb. a flecări, a îndruga, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (înv. și reg.) a spori, (reg.) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Mold.) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Mold.) a pruji, (Transilv.) a stroncăni, (prin Munt.) a tîndăli, (Ban.) a tonoci, (înv.) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (fam.) a pupăi, (fig.) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (A ~ întreaga zi.)

PĂLĂVRĂGIT s. flecăreală, flecărie, fiecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, palăvrăgire, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

pălăvrăgit s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.