PALATOPLEGIE s. f. paralizie a vălului palatului. (< fr. palatoplégie)

PALATO- „palat, cerul gurii, palatal”. ◊ L. palatum „cerul gurii” > fr. palato-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. palato-. □ ~graf (v. -graf), s. n., mulaj al palatului, folosit pentru obținerea unei palatograme; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a bolții palatine, în care se observă locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare de vorbire specifică persoanelor prezentînd despicături palatine, caracterizată prin nazalizarea sunetelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de închidere a unei despicături sau a unui defect traumatic palatin; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a vălului palatului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a vălului palatin.