7 intrări

56 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

PAL2, paluri, s. n. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. – Din inițialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

pal2 sn [At: DEX-S / Pl: ~uri / E: p(lacă) + a(glomerată din) + l(emn)] Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de așchii de lemn în combinație cu diferiți lianți.

pal3, pa a [At: EMINESCU, O. IV, 18 / Pl: ~i, ~e / E: fr pâle] 1-5 (Asr) Palid (1-3, 5-6). 6 (D. momente ale zilei) Cu insuficientă luminozitate Vz întunecat, mohorât. 7 (D. ochi) Cu o privire ștearsă, inexpresivă. 8 (Fig; rar; d. sunete) Lipsit de intensitate.

PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puțin intens, șters; (despre obiecte sau ființe) care are o culoare puțin intensă, ștearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.

PAL, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni și despre fața lor) Palid. Se uită lung la bani, și pal Se clatină, ca dus de-un val. COȘBUC, P. I 110. Am văzut fața ta pală. EMINESCU, O. I 29. ♦ Fig. Fără strălucire, șters; (despre lumină) lipsit de intensitate. Mă scol... Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii. ANGHEL-IOSIF, M. II 15. Luna aruncă o pală lumină Prin merii-n floare. EMINESCU, O. IV 18.

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, șters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)

PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle

pal a. (poetic) palid: fața ta pală de o bolnavă beție EM. (= fr. pâle).

PA1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Cf. alb. palë.

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

PÂL interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor; fâl. – Onomatopee.

pa6 sf [At: ȘEZ. I, 282 / Pl: ~le / E: cf păli] (Reg; îe) A-i păzi ~la (cuiva) A pândi pe cineva.

pa3 sf [At: LM / Pl: ~le / E: ger Pale] 1 (Îvr) Lopată. 2 (Spc) Lopată de scos pâinea din cuptor. 3 (Pex) Sapă.

pa1 sf [At: LB / V: pal sn, ~lie / Pl: ~le, (reg) pele / E: cf alb palë] 1 Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa. 2 Cantitate de fân, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca. 3 (Pex) Grămadă mică de fân, de iarbă, de paie etc. Si: (reg) palhă1. 4 (Pex; nob) Furcă pentru fân, pentru paie etc. 5 (Pex) Strat. 6 (Pex) Fâșie. 7 (Pex) Val. 8 (Pex) Undă. 9 Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele au fost pieptănate și înfășurate pe bobine, în cruce.

pâl i [At: VÂN. PESC. iunie 1962, 8 / E: fo] (Rar; are) Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia din aripi a păsărilor.

PA1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceață.Et. nec. Cf. alb. pale.

PA1, pale, s. f. Cantitate de iarbă sau de păioase care se taie dintr-o singură tragere cu coasa; cantitate de fîn, de paie etc. care se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă. Valuri turburi creșteau amestecate cu pale de fîn, cu strujeni și cu găteje. SADOVEANU, O. II 141. Se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. N-ai nimic în car, păcătosule?Jupîn ceauș. nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206. ◊ (Prin analogie, în legătură cu diverse lucruri care se despart în fîșii, pături, valuri) Prin văi se înmlădiau pale de ceață. SADOVEANU, O. VI 95. O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. DELAVRANCEA, H. T. 255. Pale de umbră se lățesc pe măguri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. ◊ Fig. Vremea... s-așterne-n pale. VLAHUȚĂ, P. 33.

PA1 ~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare ușoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.

pală f. toană; un arțag, o pală, de cam cert din gură PANN. [Tras din pălì, a lovi].

pală f. 1. furcă de fân; 2. cât se cosește dintr’odată cu pala: fânul cădea pale-pale; 3. fig. massă: pale de lumină, de nori. [Metaforă din pală, sabie].

2) pálă f., pl. pale și pele (ung. pálla, a. î.). Fîn cît coseștĭ dintr’o singură lovitură cu coasa orĭ cît apucĭ cu furca, plavină. Lînă cîtă și cum ĭese din darac și din pĭeptenel (12 pele formează un caĭer). Pală de ceață, strat (pătură) de ceață. Pală de lumină, dungă de lumină. Pală de foc, limbă (fășie) de foc. – În Trans. rar și palhă, pl. e (ung. pálha).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pal adj. m., pl. pali; f. pa, pl. pale

pal adj. m., pl. pali; f. pală, pl. pale

pal adj. m., pl. pali; f. sg. pală, pl. pale

pa s. f., g.-d. art. palei; pl. pale

pâl-pâl v. pâl

pa s. f., g.-d. art. palei; pl. pale

pa (de fân, de vânt, de avion, strat, paloș, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. palei; pl. pale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid.

PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab.

PAL adj. 1. estompat, palid, pierdut, stins, șters, (reg.) sărbeziu, (fig.) dulce, moale. (Culori ~.) 2. palid, slab, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.)

pal adj. v. GALBEN. ÎNGĂLBENIT. PALID.

Pal ≠ aprins, țipător, viu, violent

PA s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarbă, de fân.) 2. v. adiere.

PA s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, paloș, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană.

pa s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. PALOȘ. PĂTURĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. STRAT. TOANĂ.

PA s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarbă, de fîn.) 2. adiere, boare, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o ~ de vînt.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pal (pală), adj. – Palid. Fr. pîle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la față), din it. pallido.Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pîlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s. f., din it. pallidità; paloare, s. f., din fr. pîleur.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PAL-, v. PALO-.~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate vibratorie osoasă; ~esteziometru (v. estezio-, v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea sensibilității vibratorii.

pală, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc., cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu, 1999). – Cf. alb. palë (DEX, MDA).

pală, pale, s.f. – Cantitate de fân, de paie etc. cât se ține o dată în furcă sau se taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilțiu 1999). – Cf. alb. palë.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

P.A.L. (abreviere de la expr. engl., Phase Alternative Line), sistem de televiziune în culori inventat de inginerul german Walter Bruch de la compania Telefunken, adoptat, începând din 1966, de mai multe țări.

PAL(Ă) etimologii: 1° subst. pală, 2° vb. a păli, 3° ung. Pál < Paulus. 1. Pală, Iancu ș.a., 1823 (RI XIV 140). 2. Pălu (Sd XI 53). 3. Palea, C. (Grd 44). 4. Pal/ei, -eu ss.; -eș t. 5. Paliu act.; -l, Barbul (17 B III 569). 6. Paliță, Iorga (Gorj 205). 7. Cf. Palaciul, St., moșn. (17 B III 560). 8. Palacior, G. (Bir I). 9. Pălici, C., mold. act.; Pălicea (10 B V 116).

Intrare: Pal
nume propriu (I3)
  • Pal
Intrare: PAL
PAL
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • PAL
Intrare: pal (adj.)
pal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pal
  • palul
  • palu‑
  • pa
  • pala
plural
  • pali
  • palii
  • pale
  • palele
genitiv-dativ singular
  • pal
  • palului
  • pale
  • palei
plural
  • pali
  • palilor
  • pale
  • palelor
vocativ singular
plural
Intrare: pal (pref.)
prefix (I7-P)
  • pal
Intrare: pal (s.n.)
pal2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pal
  • palul
  • palu‑
plural
  • paluri
  • palurile
genitiv-dativ singular
  • pal
  • palului
plural
  • paluri
  • palurilor
vocativ singular
plural
Intrare: pală (cantitate)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pa
  • pala
plural
  • pale
  • palele
genitiv-dativ singular
  • pale
  • palei
plural
  • pale
  • palelor
vocativ singular
plural
pal2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pal
  • palul
  • palu‑
plural
  • paluri
  • palurile
genitiv-dativ singular
  • pal
  • palului
plural
  • paluri
  • palurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palie
  • palia
plural
  • palii
  • paliile
genitiv-dativ singular
  • palii
  • paliei
plural
  • palii
  • paliilor
vocativ singular
plural
Intrare: pâl
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pâl
pâl-pâl interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • pâl-pâl
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pal, paadjectiv

  • 1. (Despre oameni și despre fața lor) Palid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se uită lung la bani, și pal Se clatină, ca dus de-un val. COȘBUC, P. I 110. DLRLC
    • format_quote Am văzut fața ta pală. EMINESCU, O. I 29. DLRLC
    • 1.1. (Despre culori) Puțin intens. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. (Despre obiecte sau ființe) Care are o culoare puțin intensă, ștearsă. DEX '09
    • 1.3. (Despre lumină, surse de lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de intensitate, care răspândește o lumină slabă; care este fără strălucire. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Mă scol... Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii. ANGHEL-IOSIF, M. II 15. DLRLC
      • format_quote Luna aruncă o pală lumină Prin merii-n floare. EMINESCU, O. IV 18. DLRLC
etimologie:

pal, palurisubstantiv neutru

  • 1. Material lemnos sub formă de placă obținut prin presarea de lemn în combinație cu diferiți lianți. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn] DEX '09 DEX '98 MDN '00

pa, palesubstantiv feminin

  • 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură mișcare de tragere cu coasa sau care poate fi luată o dată cu furca. DEX '09 DLRLC
    sinonime: palhă
    • format_quote Valuri turburi creșteau amestecate cu pale de fîn, cu strujeni și cu găteje. SADOVEANU, O. II 141. DLRLC
    • format_quote Se pleca holda, așezîndu-și aurul pale-pale pe unde treceau cu aripele lor secerătorile. ANGHEL, PR. 83. DLRLC
    • format_quote N-ai nimic în car, păcătosule? – Jupîn ceauș. nimic; o pală de fînaț. DELAVRANCEA, S. 206. DLRLC
    • format_quote prin analogie Prin văi se înmlădiau pale de ceață. SADOVEANU, O. VI 95. DLRLC
    • format_quote prin analogie O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. DELAVRANCEA, H. T. 255. DLRLC
    • format_quote prin analogie Pale de umbră se lățesc pe măguri. VLAHUȚĂ, O. A. 418. DLRLC
    • format_quote figurat Vremea... s-așterne-n pale. VLAHUȚĂ, P. 33. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Grămadă (mică) de fân, de paie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. prin extensiune Strat, pătură din ceva. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Adiere, suflare, undă. DEX '09
      • format_quote Pală de vânt. Pală de ceață. DEX '09
etimologie:

pâlinterjecție

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită bătaia din aripi a păsărilor. DEX '09 DEX '98
    sinonime: fâl
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.