13 definiții pentru paivan poivan păivan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

paivan sn [At: LB / V: păi~, poi~ / Pl: ~ne, ~uri / E: srb pajvan] (Reg) 1 Funie pentru priponit sau împiedicat animalele la păscut Si: pripon. 2 (Pgn) Funie. 3 Țăruș de care se leagă frânghia de priponit vitele la păscut Si: pripon.

PAIVÁN, paivane, s. n. (Regional) Funie sau ștreang (pentru priponit). Cu paivane de argint, Cum nu mai sînt pe pămînt. BIBICESCU, P. P. 308. – Pronunțat: pai-van. - Variante: păiván (PAMFILE, I. C. 213), poiván (PAMFILE, I. C. 213, SEVASTOS, N. 234) s. n.

PAIVÁN, paivane, s. n. (Reg.) Funie sau ștreang (de pripon). – Sb. paivan.

paĭván n., pl. e (sîrb. bg. pajvan, turc. paĭvand, care vine d. pers. paĭ-bend, pabend, d. pa, picĭor, și bend, legătură). Vest. Pl. Lanțurĭ saŭ funiĭ cu care se împedecă caiĭ care pasc. – În Trans. și păĭvan. În Ban. și poĭvan, funie lungă la car (Vicĭu).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAIVÁN s. v. frânghie, funie, pripon.

paivan s. v. FRÎNGHIE. FUNIE. PRIPON.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paiván (paiváne), s. f. – (Banat, Trans.) Funie, pripon, opreliște. – Var. poivan. Sl., bg. paivan (Tiktin). – Der. (îm)păivăni, vb. (a priponi, a împiedica un cal).

Intrare: paivan
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paivan
  • paivanul
  • paivanu‑
plural
  • paivane
  • paivanele
genitiv-dativ singular
  • paivan
  • paivanului
plural
  • paivane
  • paivanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poivan
  • poivanul
plural
  • poivane
  • poivanele
genitiv-dativ singular
  • poivan
  • poivanului
plural
  • poivane
  • poivanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păivan
  • păivanul
plural
  • păivane
  • păivanele
genitiv-dativ singular
  • păivan
  • păivanului
plural
  • păivane
  • păivanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

paivan poivan păivan

etimologie: