4 intrări

  • păienjeni paingini painjeni păinjeni păinjini
  • împăienjeni împăiejena împăiejeni împăienjini împăinjeni împăinjini paingini painjeni păingini păinjeni păinjini
  • păienjenit painjenit păinjenat păinjinit
  • painjinit

62 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Și: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Și: încețoșat.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.

PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien.Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.

PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

arată toate definițiile

Intrare: păienjeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păienjeni păienjenire păienjenit păienjenind singular plural
păienjenește păienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păienjenesc (să) păienjenesc păienjeneam păienjenii păienjenisem
a II-a (tu) păienjenești (să) păienjenești păienjeneai păienjeniși păienjeniseși
a III-a (el, ea) păienjenește (să) păienjenească păienjenea păienjeni păienjenise
plural I (noi) păienjenim (să) păienjenim păienjeneam păienjenirăm păienjeniserăm, păienjenisem*
a II-a (voi) păienjeniți (să) păienjeniți păienjeneați păienjenirăți păienjeniserăți, păienjeniseți*
a III-a (ei, ele) păienjenesc (să) păienjenească păienjeneau păienjeni păienjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) painjeni painjenire painjenit painjenind singular plural
painjenește painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) painjenesc (să) painjenesc painjeneam painjenii painjenisem
a II-a (tu) painjenești (să) painjenești painjeneai painjeniși painjeniseși
a III-a (el, ea) painjenește (să) painjenească painjenea painjeni painjenise
plural I (noi) painjenim (să) painjenim painjeneam painjenirăm painjeniserăm, painjenisem*
a II-a (voi) painjeniți (să) painjeniți painjeneați painjenirăți painjeniserăți, painjeniseți*
a III-a (ei, ele) painjenesc (să) painjenească painjeneau painjeni painjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păinjeni păinjenire păinjenit păinjenind singular plural
păinjenește păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinjenesc (să) păinjenesc păinjeneam păinjenii păinjenisem
a II-a (tu) păinjenești (să) păinjenești păinjeneai păinjeniși păinjeniseși
a III-a (el, ea) păinjenește (să) păinjenească păinjenea păinjeni păinjenise
plural I (noi) păinjenim (să) păinjenim păinjeneam păinjenirăm păinjeniserăm, păinjenisem*
a II-a (voi) păinjeniți (să) păinjeniți păinjeneați păinjenirăți păinjeniserăți, păinjeniseți*
a III-a (ei, ele) păinjenesc (să) păinjenească păinjeneau păinjeni păinjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) paingini painginire painginit painginind singular plural
painginește painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) painginesc (să) painginesc paingineam painginii painginisem
a II-a (tu) painginești (să) painginești paingineai painginiși painginiseși
a III-a (el, ea) painginește (să) painginească painginea paingini painginise
plural I (noi) painginim (să) painginim paingineam painginirăm painginiserăm, painginisem*
a II-a (voi) painginiți (să) painginiți paingineați painginirăți painginiserăți, painginiseți*
a III-a (ei, ele) painginesc (să) painginească paingineau paingini painginiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păinjini păinjinire păinjinit păinjinind singular plural
păinjinește păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinjinesc (să) păinjinesc păinjineam păinjinii păinjinisem
a II-a (tu) păinjinești (să) păinjinești păinjineai păinjiniși păinjiniseși
a III-a (el, ea) păinjinește (să) păinjinească păinjinea păinjini păinjinise
plural I (noi) păinjinim (să) păinjinim păinjineam păinjinirăm păinjiniserăm, păinjinisem*
a II-a (voi) păinjiniți (să) păinjiniți păinjineați păinjinirăți păinjiniserăți, păinjiniseți*
a III-a (ei, ele) păinjinesc (să) păinjinească păinjineau păinjini păinjiniseră
Intrare: împăienjeni
  • silabisire: -ien-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împăienjeni împăienjenire împăienjenit împăienjenind singular plural
împăienjenește împăienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăienjenesc (să) împăienjenesc împăienjeneam împăienjenii împăienjenisem
a II-a (tu) împăienjenești (să) împăienjenești împăienjeneai împăienjeniși împăienjeniseși
a III-a (el, ea) împăienjenește (să) împăienjenească împăienjenea împăienjeni împăienjenise
plural I (noi) împăienjenim (să) împăienjenim împăienjeneam împăienjenirăm împăienjeniserăm, împăienjenisem*
a II-a (voi) împăienjeniți (să) împăienjeniți împăienjeneați împăienjenirăți împăienjeniserăți, împăienjeniseți*
a III-a (ei, ele) împăienjenesc (să) împăienjenească împăienjeneau împăienjeni împăienjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împăinjeni împăinjenire împăinjenit împăinjenind singular plural
împăinjenește împăinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăinjenesc (să) împăinjenesc împăinjeneam împăinjenii împăinjenisem
a II-a (tu) împăinjenești (să) împăinjenești împăinjeneai împăinjeniși împăinjeniseși
a III-a (el, ea) împăinjenește (să) împăinjenească împăinjenea împăinjeni împăinjenise
plural I (noi) împăinjenim (să) împăinjenim împăinjeneam împăinjenirăm împăinjeniserăm, împăinjenisem*
a II-a (voi) împăinjeniți (să) împăinjeniți împăinjeneați împăinjenirăți împăinjeniserăți, împăinjeniseți*
a III-a (ei, ele) împăinjenesc (să) împăinjenească împăinjeneau împăinjeni împăinjeniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împăiejena împăiejenare împăiejenat împăiejenând singular plural
împăiejenea împăiejenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăiejenez (să) împăiejenez împăiejenam împăiejenai împăiejenasem
a II-a (tu) împăiejenezi (să) împăiejenezi împăiejenai împăiejenași împăiejenaseși
a III-a (el, ea) împăiejenea (să) împăiejeneze împăiejena împăiejenă împăiejenase
plural I (noi) împăiejenăm (să) împăiejenăm împăiejenam împăiejenarăm împăiejenaserăm, împăiejenasem*
a II-a (voi) împăiejenați (să) împăiejenați împăiejenați împăiejenarăți împăiejenaserăți, împăiejenaseți*
a III-a (ei, ele) împăiejenea (să) împăiejeneze împăiejenau împăiejena împăiejenaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împăienjini împăienjinire împăienjinit împăienjinind singular plural
împăienjinește împăienjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăienjinesc (să) împăienjinesc împăienjineam împăienjinii împăienjinisem
a II-a (tu) împăienjinești (să) împăienjinești împăienjineai împăienjiniși împăienjiniseși
a III-a (el, ea) împăienjinește (să) împăienjinească împăienjinea împăienjini împăienjinise
plural I (noi) împăienjinim (să) împăienjinim împăienjineam împăienjinirăm împăienjiniserăm, împăienjinisem*
a II-a (voi) împăienjiniți (să) împăienjiniți împăienjineați împăienjinirăți împăienjiniserăți, împăienjiniseți*
a III-a (ei, ele) împăienjinesc (să) împăienjinească împăienjineau împăienjini împăienjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împăinjini împăinjinire împăinjinit împăinjinind singular plural
împăinjinește împăinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăinjinesc (să) împăinjinesc împăinjineam împăinjinii împăinjinisem
a II-a (tu) împăinjinești (să) împăinjinești împăinjineai împăinjiniși împăinjiniseși
a III-a (el, ea) împăinjinește (să) împăinjinească împăinjinea împăinjini împăinjinise
plural I (noi) împăinjinim (să) împăinjinim împăinjineam împăinjinirăm împăinjiniserăm, împăinjinisem*
a II-a (voi) împăinjiniți (să) împăinjiniți împăinjineați împăinjinirăți împăinjiniserăți, împăinjiniseți*
a III-a (ei, ele) împăinjinesc (să) împăinjinească împăinjineau împăinjini împăinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) împăiejeni împăiejenire împăiejenit împăiejenind singular plural
împăiejenește împăiejeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) împăiejenesc (să) împăiejenesc împăiejeneam împăiejenii împăiejenisem
a II-a (tu) împăiejenești (să) împăiejenești împăiejeneai împăiejeniși împăiejeniseși
a III-a (el, ea) împăiejenește (să) împăiejenească împăiejenea împăiejeni împăiejenise
plural I (noi) împăiejenim (să) împăiejenim împăiejeneam împăiejenirăm împăiejeniserăm, împăiejenisem*
a II-a (voi) împăiejeniți (să) împăiejeniți împăiejeneați împăiejenirăți împăiejeniserăți, împăiejeniseți*
a III-a (ei, ele) împăiejenesc (să) împăiejenească împăiejeneau împăiejeni împăiejeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) paingini painginire painginit painginind singular plural
painginește painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) painginesc (să) painginesc paingineam painginii painginisem
a II-a (tu) painginești (să) painginești paingineai painginiși painginiseși
a III-a (el, ea) painginește (să) painginească painginea paingini painginise
plural I (noi) painginim (să) painginim paingineam painginirăm painginiserăm, painginisem*
a II-a (voi) painginiți (să) painginiți paingineați painginirăți painginiserăți, painginiseți*
a III-a (ei, ele) painginesc (să) painginească paingineau paingini painginiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) painjeni painjenire painjenit painjenind singular plural
painjenește painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) painjenesc (să) painjenesc painjeneam painjenii painjenisem
a II-a (tu) painjenești (să) painjenești painjeneai painjeniși painjeniseși
a III-a (el, ea) painjenește (să) painjenească painjenea painjeni painjenise
plural I (noi) painjenim (să) painjenim painjeneam painjenirăm painjeniserăm, painjenisem*
a II-a (voi) painjeniți (să) painjeniți painjeneați painjenirăți painjeniserăți, painjeniseți*
a III-a (ei, ele) painjenesc (să) painjenească painjeneau painjeni painjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păinjeni păinjenire păinjenit păinjenind singular plural
păinjenește păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinjenesc (să) păinjenesc păinjeneam păinjenii păinjenisem
a II-a (tu) păinjenești (să) păinjenești păinjeneai păinjeniși păinjeniseși
a III-a (el, ea) păinjenește (să) păinjenească păinjenea păinjeni păinjenise
plural I (noi) păinjenim (să) păinjenim păinjeneam păinjenirăm păinjeniserăm, păinjenisem*
a II-a (voi) păinjeniți (să) păinjeniți păinjeneați păinjenirăți păinjeniserăți, păinjeniseți*
a III-a (ei, ele) păinjenesc (să) păinjenească păinjeneau păinjeni păinjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păinjini păinjinire păinjinit păinjinind singular plural
păinjinește păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinjinesc (să) păinjinesc păinjineam păinjinii păinjinisem
a II-a (tu) păinjinești (să) păinjinești păinjineai păinjiniși păinjiniseși
a III-a (el, ea) păinjinește (să) păinjinească păinjinea păinjini păinjinise
plural I (noi) păinjinim (să) păinjinim păinjineam păinjinirăm păinjiniserăm, păinjinisem*
a II-a (voi) păinjiniți (să) păinjiniți păinjineați păinjinirăți păinjiniserăți, păinjiniseți*
a III-a (ei, ele) păinjinesc (să) păinjinească păinjineau păinjini păinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păingini păinginire păinginit păinginind singular plural
păinginește păinginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinginesc (să) păinginesc păingineam păinginii păinginisem
a II-a (tu) păinginești (să) păinginești păingineai păinginiși păinginiseși
a III-a (el, ea) păinginește (să) păinginească păinginea păingini păinginise
plural I (noi) păinginim (să) păinginim păingineam păinginirăm păinginiserăm, păinginisem*
a II-a (voi) păinginiți (să) păinginiți păingineați păinginirăți păinginiserăți, păinginiseți*
a III-a (ei, ele) păinginesc (să) păinginească păingineau păingini păinginiseră
Intrare: păienjenit
păienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păienjenit păienjenitul păienjeni păienjenita
plural păienjeniți păienjeniții păienjenite păienjenitele
genitiv-dativ singular păienjenit păienjenitului păienjenite păienjenitei
plural păienjeniți păienjeniților păienjenite păienjenitelor
vocativ singular
plural
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular painjenit painjenitul painjeni painjenita
plural painjeniți painjeniții painjenite painjenitele
genitiv-dativ singular painjenit painjenitului painjenite painjenitei
plural painjeniți painjeniților painjenite painjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păinjenat păinjenatul păinjena păinjenata
plural păinjenați păinjenații păinjenate păinjenatele
genitiv-dativ singular păinjenat păinjenatului păinjenate păinjenatei
plural păinjenați păinjenaților păinjenate păinjenatelor
vocativ singular
plural
păinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păinjinit păinjinitul păinjini păinjinita
plural păinjiniți păinjiniții păinjinite păinjinitele
genitiv-dativ singular păinjinit păinjinitului păinjinite păinjinitei
plural păinjiniți păinjiniților păinjinite păinjinitelor
vocativ singular
plural
Intrare: painjinit
painjinit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

împăienjeni împăiejenare împăiejenat împăienjinire împăienjinit painginire painginit păinginire păinginit păinjinire împăiejena împăiejeni împăienjini împăinjeni împăinjini paingini painjeni păingini păinjeni păinjini

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încețoșa 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + păianjen
    surse: DEX '98 DEX '09