3 intrări

36 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.

PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.

PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien.Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.

PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.

PAINGINÍ vb. IV v. păienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. păinjeni.

PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-.Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien.Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.

PĂINJENÁT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂINJENÍ vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINÍ vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINÍT, -Ă adj. v. păienjenit.

ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

Intrare: painjinit
painjinit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: păienjeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păienjeni păienjenire păienjenit păienjenind singular plural
păienjenește păienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păienjenesc (să) păienjenesc păienjeneam păienjenii păienjenisem
a II-a (tu) păienjenești (să) păienjenești păienjeneai păienjeniși păienjeniseși
a III-a (el, ea) păienjenește (să) păienjenească păienjenea păienjeni păienjenise
plural I (noi) păienjenim (să) păienjenim păienjeneam păienjenirăm păienjeniserăm, păienjenisem*
a II-a (voi) păienjeniți (să) păienjeniți păienjeneați păienjenirăți păienjeniserăți, păienjeniseți*
a III-a (ei, ele) păienjenesc (să) păienjenească păienjeneau păienjeni păienjeniseră
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) painjeni painjenire painjenit painjenind singular plural
painjenește painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) painjenesc (să) painjenesc painjeneam painjenii painjenisem
a II-a (tu) painjenești (să) painjenești painjeneai painjeniși painjeniseși
a III-a (el, ea) painjenește (să) painjenească painjenea painjeni painjenise
plural I (noi) painjenim (să) painjenim painjeneam painjenirăm painjeniserăm, painjenisem*
a II-a (voi) painjeniți (să) painjeniți painjeneați painjenirăți painjeniserăți, painjeniseți*
a III-a (ei, ele) painjenesc (să) painjenească painjeneau painjeni painjeniseră
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păinjeni păinjenire păinjenit păinjenind singular plural
păinjenește păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinjenesc (să) păinjenesc păinjeneam păinjenii păinjenisem
a II-a (tu) păinjenești (să) păinjenești păinjeneai păinjeniși păinjeniseși
a III-a (el, ea) păinjenește (să) păinjenească păinjenea păinjeni păinjenise
plural I (noi) păinjenim (să) păinjenim păinjeneam păinjenirăm păinjeniserăm, păinjenisem*
a II-a (voi) păinjeniți (să) păinjeniți păinjeneați păinjenirăți păinjeniserăți, păinjeniseți*
a III-a (ei, ele) păinjenesc (să) păinjenească păinjeneau păinjeni păinjeniseră
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) paingini painginire painginit painginind singular plural
painginește painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) painginesc (să) painginesc paingineam painginii painginisem
a II-a (tu) painginești (să) painginești paingineai painginiși painginiseși
a III-a (el, ea) painginește (să) painginească painginea paingini painginise
plural I (noi) painginim (să) painginim paingineam painginirăm painginiserăm, painginisem*
a II-a (voi) painginiți (să) painginiți paingineați painginirăți painginiserăți, painginiseți*
a III-a (ei, ele) painginesc (să) painginească paingineau paingini painginiseră
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) păinjini păinjinire păinjinit păinjinind singular plural
păinjinește păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) păinjinesc (să) păinjinesc păinjineam păinjinii păinjinisem
a II-a (tu) păinjinești (să) păinjinești păinjineai păinjiniși păinjiniseși
a III-a (el, ea) păinjinește (să) păinjinească păinjinea păinjini păinjinise
plural I (noi) păinjinim (să) păinjinim păinjineam păinjinirăm păinjiniserăm, păinjinisem*
a II-a (voi) păinjiniți (să) păinjiniți păinjineați păinjinirăți păinjiniserăți, păinjiniseți*
a III-a (ei, ele) păinjinesc (să) păinjinească păinjineau păinjini păinjiniseră
Intrare: păienjenit
păienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păienjenit păienjenitul păienjeni păienjenita
plural păienjeniți păienjeniții păienjenite păienjenitele
genitiv-dativ singular păienjenit păienjenitului păienjenite păienjenitei
plural păienjeniți păienjeniților păienjenite păienjenitelor
vocativ singular
plural
painjenit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular painjenit painjenitul painjeni painjenita
plural painjeniți painjeniții painjenite painjenitele
genitiv-dativ singular painjenit painjenitului painjenite painjenitei
plural painjeniți painjeniților painjenite painjenitelor
vocativ singular
plural
păinjenat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păinjenat păinjenatul păinjena păinjenata
plural păinjenați păinjenații păinjenate păinjenatele
genitiv-dativ singular păinjenat păinjenatului păinjenate păinjenatei
plural păinjenați păinjenaților păinjenate păinjenatelor
vocativ singular
plural
păinjinit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular păinjinit păinjinitul păinjini păinjinita
plural păinjiniți păinjiniții păinjinite păinjinitele
genitiv-dativ singular păinjinit păinjinitului păinjinite păinjinitei
plural păinjiniți păinjiniților păinjinite păinjinitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)