opțiuni
  • info

3 intrări

71 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

painjinit, ~ă a vz păienjenit

painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.

ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

PAINGINI vb. IV v. păienjeni.

PAINJENI vb. IV v. păienjeni. corectat(ă)

PAINJENIT, -Ă adj. v. păienjenit.

PAINJENIT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂIENJENI, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjeni, păinjini, painjeni, paingini vb. IV] – Din păianjen.

PĂIENJENI, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjeni, păinjini, painjeni, paingini vb. IV] – Din păianjen.

PĂIENJENIT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenat, -ă, păinjinit, -ă, painjenit, -ă, adj.] – V. păienjeni.

PĂIENJENIT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenat, -ă, păinjinit, -ă, painjenit, -ă, adj.] – V. păienjeni.

PĂINJENAT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂINJENAT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂINJENI vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINI vb. IV v. păienjeni.

PĂINJINIT, -Ă adj. v. păienjenit.

PĂINJINIT, -Ă adj. v. păienjenit.

împăiajena v vz împăienjeni

împăianjena v vz împăienjeni

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăiejina v vz împăienjeni

împăienjăni v vz împăienjeni

împăienjena v vz împăienjeni

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împăingina v vz împăienjeni

împângeni v vz împăienjeni corectat(ă)

împânjăni v vz împăienjeni

împoijini v vz împăienjeni

paingini v vz păienjeni

painjeni v vz păienjeni

painjenit, ~ă a vz păienjenit

painjini v vz păienjeni

păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg) paingini, pain~, painjini, păijini, păingăni, păingini, păin~, păinjini, pănjini / Pzi: ~nesc / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzația că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceață, din cauza unei boli, a unei emoții, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtf A tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).

păienjenit, ~ă a [At: EMINESCU, G. P. 65 / V: (reg) pain~, painjinit, păinjenat, păinjinit / Pl: ~iți, ~e / E: păienjeni] 1 Acoperit cu păienjeniș (1). 2 (Fig; d. vedere) Lipsit de claritate, ca prin ceață. 3 (D. ochi) Acoperit cu un fel de ceață, de negură care împiedică claritatea vederii. 4 (Pex; d. vedere) Tulbure.

păingăni v vz păienjeni

păingini v vz păienjeni

păinjenat, ~ă a vz păienjenit

păinjeni v vz păienjeni

păinjini v vz păienjeni

păinjini v vz păienjeni

păinjinit, ~ă a vz păienjenit

pănjini v vz păienjeni

ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.

PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.

A SE ÎMPĂIENJENI pers. 3 se ~ește intranz. (despre ochi, vedere) A-și pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se împânzi. /în + păianjen

A ÎMPĂIENJENI ~esc tranz. A acoperi cu o pânză de păianjen; a umple cu păienjeniș. /în + paianjen

A SE PĂIENJENI pers. 3 se ~ește v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen

împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].

păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.

împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.

painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească

!păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. păienjenește, 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 săpăienjenească

împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească

păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să păienjenească

împăienjeni vb. (sil. -ien-), ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. împăienjenească

păienjeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 sg. și pl. păienjenească

împăienjeni

împăienjenesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

PĂIENJENI vb. v. împăienjeni.

PĂIENJENIT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~ți; privire ~.)

ÎMPĂIENJENI vb. a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i se ~.)

PĂIENJENI vb. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnegura, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

PĂIENJENIT adj. împăienjenit, încețoșat, înnegurat, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

Intrare: împăienjeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenire
  • ‑mpăienjenire
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjenind
  • ‑mpăienjenind
  • împăienjenindu‑
  • ‑mpăienjenindu‑
 singular plural
  • împăienjenește
  • ‑mpăienjenește
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
 (să)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
  • împăienjeneam
  • ‑mpăienjeneam
  • împăienjenii
  • ‑mpăienjenii
  • împăienjenisem
  • ‑mpăienjenisem
a II-a (tu)
  • împăienjenești
  • ‑mpăienjenești
 (să)
  • împăienjenești
  • ‑mpăienjenești
  • împăienjeneai
  • ‑mpăienjeneai
  • împăienjeniși
  • ‑mpăienjeniși
  • împăienjeniseși
  • ‑mpăienjeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăienjenește
  • ‑mpăienjenește
 (să)
  • împăienjenească
  • ‑mpăienjenească
  • împăienjenea
  • ‑mpăienjenea
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenise
  • ‑mpăienjenise
plural I (noi)
  • împăienjenim
  • ‑mpăienjenim
 (să)
  • împăienjenim
  • ‑mpăienjenim
  • împăienjeneam
  • ‑mpăienjeneam
  • împăienjenirăm
  • ‑mpăienjenirăm
  • împăienjeniserăm
  • ‑mpăienjeniserăm
  • împăienjenisem
  • ‑mpăienjenisem
a II-a (voi)
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
 (să)
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeneați
  • ‑mpăienjeneați
  • împăienjenirăți
  • ‑mpăienjenirăți
  • împăienjeniserăți
  • ‑mpăienjeniserăți
  • împăienjeniseți
  • ‑mpăienjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
 (să)
  • împăienjenească
  • ‑mpăienjenească
  • împăienjeneau
  • ‑mpăienjeneau
  • împăienjeniră
  • ‑mpăienjeniră
  • împăienjeniseră
  • ‑mpăienjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenire
  • ‑mpăinjenire
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjenind
  • ‑mpăinjenind
  • împăinjenindu‑
  • ‑mpăinjenindu‑
 singular plural
  • împăinjenește
  • ‑mpăinjenește
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
 (să)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
  • împăinjeneam
  • ‑mpăinjeneam
  • împăinjenii
  • ‑mpăinjenii
  • împăinjenisem
  • ‑mpăinjenisem
a II-a (tu)
  • împăinjenești
  • ‑mpăinjenești
 (să)
  • împăinjenești
  • ‑mpăinjenești
  • împăinjeneai
  • ‑mpăinjeneai
  • împăinjeniși
  • ‑mpăinjeniși
  • împăinjeniseși
  • ‑mpăinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăinjenește
  • ‑mpăinjenește
 (să)
  • împăinjenească
  • ‑mpăinjenească
  • împăinjenea
  • ‑mpăinjenea
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenise
  • ‑mpăinjenise
plural I (noi)
  • împăinjenim
  • ‑mpăinjenim
 (să)
  • împăinjenim
  • ‑mpăinjenim
  • împăinjeneam
  • ‑mpăinjeneam
  • împăinjenirăm
  • ‑mpăinjenirăm
  • împăinjeniserăm
  • ‑mpăinjeniserăm
  • împăinjenisem
  • ‑mpăinjenisem
a II-a (voi)
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
 (să)
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeneați
  • ‑mpăinjeneați
  • împăinjenirăți
  • ‑mpăinjenirăți
  • împăinjeniserăți
  • ‑mpăinjeniserăți
  • împăinjeniseți
  • ‑mpăinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
 (să)
  • împăinjenească
  • ‑mpăinjenească
  • împăinjeneau
  • ‑mpăinjeneau
  • împăinjeniră
  • ‑mpăinjeniră
  • împăinjeniseră
  • ‑mpăinjeniseră
împoijini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împânjăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împângeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăingina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăienjena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăienjăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăiejina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăianjena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
împăiajena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenare
  • ‑mpăiejenare
  • împăiejenat
  • ‑mpăiejenat
  • împăiejenatu‑
  • ‑mpăiejenatu‑
  • împăiejenând
  • ‑mpăiejenând
  • împăiejenându‑
  • ‑mpăiejenându‑
 singular plural
  • împăiejenează
  • ‑mpăiejenează
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiejenez
  • ‑mpăiejenez
 (să)
  • împăiejenez
  • ‑mpăiejenez
  • împăiejenam
  • ‑mpăiejenam
  • împăiejenai
  • ‑mpăiejenai
  • împăiejenasem
  • ‑mpăiejenasem
a II-a (tu)
  • împăiejenezi
  • ‑mpăiejenezi
 (să)
  • împăiejenezi
  • ‑mpăiejenezi
  • împăiejenai
  • ‑mpăiejenai
  • împăiejenași
  • ‑mpăiejenași
  • împăiejenaseși
  • ‑mpăiejenaseși
a III-a (el, ea)
  • împăiejenează
  • ‑mpăiejenează
 (să)
  • împăiejeneze
  • ‑mpăiejeneze
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenă
  • ‑mpăiejenă
  • împăiejenase
  • ‑mpăiejenase
plural I (noi)
  • împăiejenăm
  • ‑mpăiejenăm
 (să)
  • împăiejenăm
  • ‑mpăiejenăm
  • împăiejenam
  • ‑mpăiejenam
  • împăiejenarăm
  • ‑mpăiejenarăm
  • împăiejenaserăm
  • ‑mpăiejenaserăm
  • împăiejenasem
  • ‑mpăiejenasem
a II-a (voi)
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
 (să)
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
  • împăiejenarăți
  • ‑mpăiejenarăți
  • împăiejenaserăți
  • ‑mpăiejenaserăți
  • împăiejenaseți
  • ‑mpăiejenaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăiejenează
  • ‑mpăiejenează
 (să)
  • împăiejeneze
  • ‑mpăiejeneze
  • împăiejenau
  • ‑mpăiejenau
  • împăiejenară
  • ‑mpăiejenară
  • împăiejenaseră
  • ‑mpăiejenaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinire
  • ‑mpăienjinire
  • împăienjinit
  • ‑mpăienjinit
  • împăienjinitu‑
  • ‑mpăienjinitu‑
  • împăienjinind
  • ‑mpăienjinind
  • împăienjinindu‑
  • ‑mpăienjinindu‑
 singular plural
  • împăienjinește
  • ‑mpăienjinește
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
 (să)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
  • împăienjineam
  • ‑mpăienjineam
  • împăienjinii
  • ‑mpăienjinii
  • împăienjinisem
  • ‑mpăienjinisem
a II-a (tu)
  • împăienjinești
  • ‑mpăienjinești
 (să)
  • împăienjinești
  • ‑mpăienjinești
  • împăienjineai
  • ‑mpăienjineai
  • împăienjiniși
  • ‑mpăienjiniși
  • împăienjiniseși
  • ‑mpăienjiniseși
a III-a (el, ea)
  • împăienjinește
  • ‑mpăienjinește
 (să)
  • împăienjinească
  • ‑mpăienjinească
  • împăienjinea
  • ‑mpăienjinea
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinise
  • ‑mpăienjinise
plural I (noi)
  • împăienjinim
  • ‑mpăienjinim
 (să)
  • împăienjinim
  • ‑mpăienjinim
  • împăienjineam
  • ‑mpăienjineam
  • împăienjinirăm
  • ‑mpăienjinirăm
  • împăienjiniserăm
  • ‑mpăienjiniserăm
  • împăienjinisem
  • ‑mpăienjinisem
a II-a (voi)
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
 (să)
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
  • împăienjineați
  • ‑mpăienjineați
  • împăienjinirăți
  • ‑mpăienjinirăți
  • împăienjiniserăți
  • ‑mpăienjiniserăți
  • împăienjiniseți
  • ‑mpăienjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
 (să)
  • împăienjinească
  • ‑mpăienjinească
  • împăienjineau
  • ‑mpăienjineau
  • împăienjiniră
  • ‑mpăienjiniră
  • împăienjiniseră
  • ‑mpăienjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinire
  • ‑mpăinjinire
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjinind
  • ‑mpăinjinind
  • împăinjinindu‑
  • ‑mpăinjinindu‑
 singular plural
  • împăinjinește
  • ‑mpăinjinește
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
 (să)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
  • împăinjineam
  • ‑mpăinjineam
  • împăinjinii
  • ‑mpăinjinii
  • împăinjinisem
  • ‑mpăinjinisem
a II-a (tu)
  • împăinjinești
  • ‑mpăinjinești
 (să)
  • împăinjinești
  • ‑mpăinjinești
  • împăinjineai
  • ‑mpăinjineai
  • împăinjiniși
  • ‑mpăinjiniși
  • împăinjiniseși
  • ‑mpăinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • împăinjinește
  • ‑mpăinjinește
 (să)
  • împăinjinească
  • ‑mpăinjinească
  • împăinjinea
  • ‑mpăinjinea
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinise
  • ‑mpăinjinise
plural I (noi)
  • împăinjinim
  • ‑mpăinjinim
 (să)
  • împăinjinim
  • ‑mpăinjinim
  • împăinjineam
  • ‑mpăinjineam
  • împăinjinirăm
  • ‑mpăinjinirăm
  • împăinjiniserăm
  • ‑mpăinjiniserăm
  • împăinjinisem
  • ‑mpăinjinisem
a II-a (voi)
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
 (să)
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjineați
  • ‑mpăinjineați
  • împăinjinirăți
  • ‑mpăinjinirăți
  • împăinjiniserăți
  • ‑mpăinjiniserăți
  • împăinjiniseți
  • ‑mpăinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
 (să)
  • împăinjinească
  • ‑mpăinjinească
  • împăinjineau
  • ‑mpăinjineau
  • împăinjiniră
  • ‑mpăinjiniră
  • împăinjiniseră
  • ‑mpăinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenire
  • ‑mpăiejenire
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejenind
  • ‑mpăiejenind
  • împăiejenindu‑
  • ‑mpăiejenindu‑
 singular plural
  • împăiejenește
  • ‑mpăiejenește
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
 (să)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
  • împăiejeneam
  • ‑mpăiejeneam
  • împăiejenii
  • ‑mpăiejenii
  • împăiejenisem
  • ‑mpăiejenisem
a II-a (tu)
  • împăiejenești
  • ‑mpăiejenești
 (să)
  • împăiejenești
  • ‑mpăiejenești
  • împăiejeneai
  • ‑mpăiejeneai
  • împăiejeniși
  • ‑mpăiejeniși
  • împăiejeniseși
  • ‑mpăiejeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăiejenește
  • ‑mpăiejenește
 (să)
  • împăiejenească
  • ‑mpăiejenească
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenise
  • ‑mpăiejenise
plural I (noi)
  • împăiejenim
  • ‑mpăiejenim
 (să)
  • împăiejenim
  • ‑mpăiejenim
  • împăiejeneam
  • ‑mpăiejeneam
  • împăiejenirăm
  • ‑mpăiejenirăm
  • împăiejeniserăm
  • ‑mpăiejeniserăm
  • împăiejenisem
  • ‑mpăiejenisem
a II-a (voi)
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
 (să)
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeneați
  • ‑mpăiejeneați
  • împăiejenirăți
  • ‑mpăiejenirăți
  • împăiejeniserăți
  • ‑mpăiejeniserăți
  • împăiejeniseți
  • ‑mpăiejeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
 (să)
  • împăiejenească
  • ‑mpăiejenească
  • împăiejeneau
  • ‑mpăiejeneau
  • împăiejeniră
  • ‑mpăiejeniră
  • împăiejeniseră
  • ‑mpăiejeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paingini
  • painginire
  • painginit
  • painginitu‑
  • painginind
  • painginindu‑
 singular plural
  • painginește
  • painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painginesc
 (să)
  • painginesc
  • paingineam
  • painginii
  • painginisem
a II-a (tu)
  • painginești
 (să)
  • painginești
  • paingineai
  • painginiși
  • painginiseși
a III-a (el, ea)
  • painginește
 (să)
  • painginească
  • painginea
  • paingini
  • painginise
plural I (noi)
  • painginim
 (să)
  • painginim
  • paingineam
  • painginirăm
  • painginiserăm
  • painginisem
a II-a (voi)
  • painginiți
 (să)
  • painginiți
  • paingineați
  • painginirăți
  • painginiserăți
  • painginiseți
a III-a (ei, ele)
  • painginesc
 (să)
  • painginească
  • paingineau
  • painginiră
  • painginiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • painjeni
  • painjenire
  • painjenit
  • painjenitu‑
  • painjenind
  • painjenindu‑
 singular plural
  • painjenește
  • painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painjenesc
 (să)
  • painjenesc
  • painjeneam
  • painjenii
  • painjenisem
a II-a (tu)
  • painjenești
 (să)
  • painjenești
  • painjeneai
  • painjeniși
  • painjeniseși
a III-a (el, ea)
  • painjenește
 (să)
  • painjenească
  • painjenea
  • painjeni
  • painjenise
plural I (noi)
  • painjenim
 (să)
  • painjenim
  • painjeneam
  • painjenirăm
  • painjeniserăm
  • painjenisem
a II-a (voi)
  • painjeniți
 (să)
  • painjeniți
  • painjeneați
  • painjenirăți
  • painjeniserăți
  • painjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • painjenesc
 (să)
  • painjenească
  • painjeneau
  • painjeniră
  • painjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjeni
  • păinjenire
  • păinjenit
  • păinjenitu‑
  • păinjenind
  • păinjenindu‑
 singular plural
  • păinjenește
  • păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjenesc
 (să)
  • păinjenesc
  • păinjeneam
  • păinjenii
  • păinjenisem
a II-a (tu)
  • păinjenești
 (să)
  • păinjenești
  • păinjeneai
  • păinjeniși
  • păinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjenește
 (să)
  • păinjenească
  • păinjenea
  • păinjeni
  • păinjenise
plural I (noi)
  • păinjenim
 (să)
  • păinjenim
  • păinjeneam
  • păinjenirăm
  • păinjeniserăm
  • păinjenisem
a II-a (voi)
  • păinjeniți
 (să)
  • păinjeniți
  • păinjeneați
  • păinjenirăți
  • păinjeniserăți
  • păinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjenesc
 (să)
  • păinjenească
  • păinjeneau
  • păinjeniră
  • păinjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjini
  • păinjinire
  • păinjinit
  • păinjinitu‑
  • păinjinind
  • păinjinindu‑
 singular plural
  • păinjinește
  • păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjinesc
 (să)
  • păinjinesc
  • păinjineam
  • păinjinii
  • păinjinisem
a II-a (tu)
  • păinjinești
 (să)
  • păinjinești
  • păinjineai
  • păinjiniși
  • păinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjinește
 (să)
  • păinjinească
  • păinjinea
  • păinjini
  • păinjinise
plural I (noi)
  • păinjinim
 (să)
  • păinjinim
  • păinjineam
  • păinjinirăm
  • păinjiniserăm
  • păinjinisem
a II-a (voi)
  • păinjiniți
 (să)
  • păinjiniți
  • păinjineați
  • păinjinirăți
  • păinjiniserăți
  • păinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjinesc
 (să)
  • păinjinească
  • păinjineau
  • păinjiniră
  • păinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păingini
  • păinginire
  • păinginit
  • păinginitu‑
  • păinginind
  • păinginindu‑
 singular plural
  • păinginește
  • păinginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinginesc
 (să)
  • păinginesc
  • păingineam
  • păinginii
  • păinginisem
a II-a (tu)
  • păinginești
 (să)
  • păinginești
  • păingineai
  • păinginiși
  • păinginiseși
a III-a (el, ea)
  • păinginește
 (să)
  • păinginească
  • păinginea
  • păingini
  • păinginise
plural I (noi)
  • păinginim
 (să)
  • păinginim
  • păingineam
  • păinginirăm
  • păinginiserăm
  • păinginisem
a II-a (voi)
  • păinginiți
 (să)
  • păinginiți
  • păingineați
  • păinginirăți
  • păinginiserăți
  • păinginiseți
a III-a (ei, ele)
  • păinginesc
 (să)
  • păinginească
  • păingineau
  • păinginiră
  • păinginiseră
Intrare: păienjeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păienjeni
  • păienjenire
  • păienjenit
  • păienjenitu‑
  • păienjenind
  • păienjenindu‑
 singular plural
  • păienjenește
  • păienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păienjenesc
 (să)
  • păienjenesc
  • păienjeneam
  • păienjenii
  • păienjenisem
a II-a (tu)
  • păienjenești
 (să)
  • păienjenești
  • păienjeneai
  • păienjeniși
  • păienjeniseși
a III-a (el, ea)
  • păienjenește
 (să)
  • păienjenească
  • păienjenea
  • păienjeni
  • păienjenise
plural I (noi)
  • păienjenim
 (să)
  • păienjenim
  • păienjeneam
  • păienjenirăm
  • păienjeniserăm
  • păienjenisem
a II-a (voi)
  • păienjeniți
 (să)
  • păienjeniți
  • păienjeneați
  • păienjenirăți
  • păienjeniserăți
  • păienjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • păienjenesc
 (să)
  • păienjenească
  • păienjeneau
  • păienjeniră
  • păienjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • painjeni
  • painjenire
  • painjenit
  • painjenitu‑
  • painjenind
  • painjenindu‑
 singular plural
  • painjenește
  • painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painjenesc
 (să)
  • painjenesc
  • painjeneam
  • painjenii
  • painjenisem
a II-a (tu)
  • painjenești
 (să)
  • painjenești
  • painjeneai
  • painjeniși
  • painjeniseși
a III-a (el, ea)
  • painjenește
 (să)
  • painjenească
  • painjenea
  • painjeni
  • painjenise
plural I (noi)
  • painjenim
 (să)
  • painjenim
  • painjeneam
  • painjenirăm
  • painjeniserăm
  • painjenisem
a II-a (voi)
  • painjeniți
 (să)
  • painjeniți
  • painjeneați
  • painjenirăți
  • painjeniserăți
  • painjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • painjenesc
 (să)
  • painjenească
  • painjeneau
  • painjeniră
  • painjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjeni
  • păinjenire
  • păinjenit
  • păinjenitu‑
  • păinjenind
  • păinjenindu‑
 singular plural
  • păinjenește
  • păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjenesc
 (să)
  • păinjenesc
  • păinjeneam
  • păinjenii
  • păinjenisem
a II-a (tu)
  • păinjenești
 (să)
  • păinjenești
  • păinjeneai
  • păinjeniși
  • păinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjenește
 (să)
  • păinjenească
  • păinjenea
  • păinjeni
  • păinjenise
plural I (noi)
  • păinjenim
 (să)
  • păinjenim
  • păinjeneam
  • păinjenirăm
  • păinjeniserăm
  • păinjenisem
a II-a (voi)
  • păinjeniți
 (să)
  • păinjeniți
  • păinjeneați
  • păinjenirăți
  • păinjeniserăți
  • păinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjenesc
 (să)
  • păinjenească
  • păinjeneau
  • păinjeniră
  • păinjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paingini
  • painginire
  • painginit
  • painginitu‑
  • painginind
  • painginindu‑
 singular plural
  • painginește
  • painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painginesc
 (să)
  • painginesc
  • paingineam
  • painginii
  • painginisem
a II-a (tu)
  • painginești
 (să)
  • painginești
  • paingineai
  • painginiși
  • painginiseși
a III-a (el, ea)
  • painginește
 (să)
  • painginească
  • painginea
  • paingini
  • painginise
plural I (noi)
  • painginim
 (să)
  • painginim
  • paingineam
  • painginirăm
  • painginiserăm
  • painginisem
a II-a (voi)
  • painginiți
 (să)
  • painginiți
  • paingineați
  • painginirăți
  • painginiserăți
  • painginiseți
a III-a (ei, ele)
  • painginesc
 (să)
  • painginească
  • paingineau
  • painginiră
  • painginiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjini
  • păinjinire
  • păinjinit
  • păinjinitu‑
  • păinjinind
  • păinjinindu‑
 singular plural
  • păinjinește
  • păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjinesc
 (să)
  • păinjinesc
  • păinjineam
  • păinjinii
  • păinjinisem
a II-a (tu)
  • păinjinești
 (să)
  • păinjinești
  • păinjineai
  • păinjiniși
  • păinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjinește
 (să)
  • păinjinească
  • păinjinea
  • păinjini
  • păinjinise
plural I (noi)
  • păinjinim
 (să)
  • păinjinim
  • păinjineam
  • păinjinirăm
  • păinjiniserăm
  • păinjinisem
a II-a (voi)
  • păinjiniți
 (să)
  • păinjiniți
  • păinjineați
  • păinjinirăți
  • păinjiniserăți
  • păinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjinesc
 (să)
  • păinjinească
  • păinjineau
  • păinjiniră
  • păinjiniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • painjini
  • painjinire
  • painjinit
  • painjinitu‑
  • painjinind
  • painjinindu‑
 singular plural
  • painjinește
  • painjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painjinesc
 (să)
  • painjinesc
  • painjineam
  • painjinii
  • painjinisem
a II-a (tu)
  • painjinești
 (să)
  • painjinești
  • painjineai
  • painjiniși
  • painjiniseși
a III-a (el, ea)
  • painjinește
 (să)
  • painjinească
  • painjinea
  • painjini
  • painjinise
plural I (noi)
  • painjinim
 (să)
  • painjinim
  • painjineam
  • painjinirăm
  • painjiniserăm
  • painjinisem
a II-a (voi)
  • painjiniți
 (să)
  • painjiniți
  • painjineați
  • painjinirăți
  • painjiniserăți
  • painjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • painjinesc
 (să)
  • painjinească
  • painjineau
  • painjiniră
  • painjiniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păingăni
  • păingănire
  • păingănit
  • păingănitu‑
  • păingănind
  • păingănindu‑
 singular plural
  • păingănește
  • păingăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păingănesc
 (să)
  • păingănesc
  • păingăneam
  • păingănii
  • păingănisem
a II-a (tu)
  • păingănești
 (să)
  • păingănești
  • păingăneai
  • păingăniși
  • păingăniseși
a III-a (el, ea)
  • păingănește
 (să)
  • păingănească
  • păingănea
  • păingăni
  • păingănise
plural I (noi)
  • păingănim
 (să)
  • păingănim
  • păingăneam
  • păingănirăm
  • păingăniserăm
  • păingănisem
a II-a (voi)
  • păingăniți
 (să)
  • păingăniți
  • păingăneați
  • păingănirăți
  • păingăniserăți
  • păingăniseți
a III-a (ei, ele)
  • păingănesc
 (să)
  • păingănească
  • păingăneau
  • păingăniră
  • păingăniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pănjini
  • pănjinire
  • pănjinit
  • pănjinitu‑
  • pănjinind
  • pănjinindu‑
 singular plural
  • pănjinește
  • pănjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pănjinesc
 (să)
  • pănjinesc
  • pănjineam
  • pănjinii
  • pănjinisem
a II-a (tu)
  • pănjinești
 (să)
  • pănjinești
  • pănjineai
  • pănjiniși
  • pănjiniseși
a III-a (el, ea)
  • pănjinește
 (să)
  • pănjinească
  • pănjinea
  • pănjini
  • pănjinise
plural I (noi)
  • pănjinim
 (să)
  • pănjinim
  • pănjineam
  • pănjinirăm
  • pănjiniserăm
  • pănjinisem
a II-a (voi)
  • pănjiniți
 (să)
  • pănjiniți
  • pănjineați
  • pănjinirăți
  • pănjiniserăți
  • pănjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • pănjinesc
 (să)
  • pănjinească
  • pănjineau
  • pănjiniră
  • pănjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păingini
  • păinginire
  • păinginit
  • păinginitu‑
  • păinginind
  • păinginindu‑
 singular plural
  • păinginește
  • păinginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinginesc
 (să)
  • păinginesc
  • păingineam
  • păinginii
  • păinginisem
a II-a (tu)
  • păinginești
 (să)
  • păinginești
  • păingineai
  • păinginiși
  • păinginiseși
a III-a (el, ea)
  • păinginește
 (să)
  • păinginească
  • păinginea
  • păingini
  • păinginise
plural I (noi)
  • păinginim
 (să)
  • păinginim
  • păingineam
  • păinginirăm
  • păinginiserăm
  • păinginisem
a II-a (voi)
  • păinginiți
 (să)
  • păinginiți
  • păingineați
  • păinginirăți
  • păinginiserăți
  • păinginiseți
a III-a (ei, ele)
  • păinginesc
 (să)
  • păinginească
  • păingineau
  • păinginiră
  • păinginiseră
Intrare: păienjenit
păienjenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjenit
  • păienjenitul
  • păienjenitu‑
  • păienjenită
  • păienjenita
plural
  • păienjeniți
  • păienjeniții
  • păienjenite
  • păienjenitele
genitiv-dativ singular
  • păienjenit
  • păienjenitului
  • păienjenite
  • păienjenitei
plural
  • păienjeniți
  • păienjeniților
  • păienjenite
  • păienjenitelor
vocativ singular — —
plural — —
painjenit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • painjenit
  • painjenitul
  • painjenitu‑
  • painjenită
  • painjenita
plural
  • painjeniți
  • painjeniții
  • painjenite
  • painjenitele
genitiv-dativ singular
  • painjenit
  • painjenitului
  • painjenite
  • painjenitei
plural
  • painjeniți
  • painjeniților
  • painjenite
  • painjenitelor
vocativ singular — —
plural — —
păinjenat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatul
  • păinjenatu‑
  • păinjenată
  • păinjenata
plural
  • păinjenați
  • păinjenații
  • păinjenate
  • păinjenatele
genitiv-dativ singular
  • păinjenat
  • păinjenatului
  • păinjenate
  • păinjenatei
plural
  • păinjenați
  • păinjenaților
  • păinjenate
  • păinjenatelor
vocativ singular — —
plural — —
păinjinit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păinjinit
  • păinjinitul
  • păinjinitu‑
  • păinjinită
  • păinjinita
plural
  • păinjiniți
  • păinjiniții
  • păinjinite
  • păinjinitele
genitiv-dativ singular
  • păinjinit
  • păinjinitului
  • păinjinite
  • păinjinitei
plural
  • păinjiniți
  • păinjiniților
  • păinjinite
  • păinjinitelor
vocativ singular — —
plural — —
painjinit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăienjeni, împăienjenescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încețoșa
    • format_quote Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. DLRLC
    • format_quote Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. DLRLC
etimologie:
  • În + păianjen DEX '98 DEX '09

păienjeni, păienjenescverb

etimologie:
  • păianjen DEX '98 DEX '09

păienjenit, păienjenităadjectiv

etimologie:
  • vezi păienjeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.